Trecere de pietoni

2ccbed8001dd484766200dfb3babc08f--diy-design-wall-design

 

 

Ce este viața dacă nu un șir de trepte pe care cobori, deși efortul te păcălește că urci? Dedesubt parcă ai zări apă, parcă ai zări cer, pământ și când te lași pe genunchi magmă. Când ajungi totul se neagă, îți cobori ultima replică definitiv în surpriză și nu e absolut nimeni, cu urechea încă vie, căruia să-i spui. Unii se grăbesc, alții cântăresc molcom, dar cu fiecare pas înainte treapta din urmă se șterge, dispare. Rămâne doar în închipuirea noastră, căci fără umbra aceea din spate ne-am pierde echilibrul și am cădea în hău. Așa li se întâmplă celor ce-și curmă zilele, conștientizează că au dispărut treptele din spate, că timpul umblă cu venele tăiate și hăul, prin comparație, tentează.
Uneori ne așezăm și privim în gol, fără a mai dori să prevenim viitorul, venim oricum. Din ce în ce mai greu, dar venim.
Mi-ar părea rău să nu mă aștepte Dumnezeu, mi-ar lua șansa de a ne oferi unul celuilalt sinceritate, mi-ar părea rău și dacă nu aș găsi o lume a minților, a luminii gândului, după cea a cuvântului, o dezbrăcare de formă și de aparență. Ne-a obosit sufletele atâta frumusețe, vreau o imersare în puterea de-a numi orice ‘urât’, de dus pe gânduri. Vreau premize certe în dezlegarea misterelor primordiale. Vreau să fiu lăsată să continui să aflu cine sunt, fără oglinzi înșelătoare.
Iar dacă va fi să mă aștepte doar întuneric, am să-mi las ochii pe ultima treaptă și-am să duc povara de absurd a lumii mai departe.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s