Trecere de pietoni

2ccbed8001dd484766200dfb3babc08f--diy-design-wall-design

 

 

Ce este viața dacă nu un șir de trepte pe care cobori, deși efortul te păcălește că urci? Dedesubt parcă ai zări apă, parcă ai zări cer, pământ și când te lași pe genunchi magmă. Când ajungi totul se neagă, îți cobori ultima replică definitiv în surpriză și nu e absolut nimeni, cu urechea încă vie, căruia să-i spui. Unii se grăbesc, alții cântăresc molcom, dar cu fiecare pas înainte treapta din urmă se șterge, dispare. Rămâne doar în închipuirea noastră, căci fără umbra aceea din spate ne-am pierde echilibrul și am cădea în hău. Așa li se întâmplă celor ce-și curmă zilele, conștientizează că au dispărut treptele din spate, că timpul umblă cu venele tăiate și hăul, prin comparație, tentează.
Uneori ne așezăm și privim în gol, fără a mai dori să prevenim viitorul, venim oricum. Din ce în ce mai greu, dar venim.
Mi-ar părea rău să nu mă aștepte Dumnezeu, mi-ar lua șansa de a ne oferi unul celuilalt sinceritate, mi-ar părea rău și dacă nu aș găsi o lume a minților, a luminii gândului, după cea a cuvântului, o dezbrăcare de formă și de aparență. Ne-a obosit sufletele atâta frumusețe, vreau o imersare în puterea de-a numi orice ‘urât’, de dus pe gânduri. Vreau premize certe în dezlegarea misterelor primordiale. Vreau să fiu lăsată să continui să aflu cine sunt, fără oglinzi înșelătoare.
Iar dacă va fi să mă aștepte doar întuneric, am să-mi las ochii pe ultima treaptă și-am să duc povara de absurd a lumii mai departe.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s