Întâlniri ratate, cu Dan Alexe (I)

.facebook_1502220340872

Oamenii mănâncă timp. Hulpav, grotesc, cu secunde scurgându-se dizgrațios pe la colțurile gurii. Ca un orășean, privind mândru la lăptucile din grădină, plivite în weekend-uri, ducând dorul sapei pe care să-și rezeme palma și apoi grumazul fin și descoperind holbat mușuroaiele, fără autorizație de la primărie, ale cârtițelor, așa priveam și eu drumul, minunându-mă de câte angarale mă privau, fără afiș, de calea cea dreaptă. Am oprit la bancă. O atmosferă de farmacii englezești, ești singurul client, cu o amărâtă de rețetă și cinci angajați se învârt sub ochii tăi, de colo-colo. O notă de perete te avertizează să nu vociferezi, starea de nervi îi poate determina să-ți greșească rețeta. Un ecuson vigilent, de pază și protecție, mă singularizează, curios cam ce treburi m-au împins să deschid ușa. Depărtez picioarele și ridic mâinile, nu dețin armă, chiar dacă port haine de cucoană îngrijită peste un suflet de vagaboandă. Părul mi s-a ridicat cu vreo 3cm, în rotocoale, de la umezeala din aerul condiționat. Dă din cap, dar din priviri nu mă crede, am un aer obraznic, de cunoscător de alternative mai vesele. Ies nestricată de fandoselile numărătoarei de bancnote. Mai plimb niște hârtii, dar brusc nu mai am chef să mă tragă curentul pe la ghișee. Rămân totuși sub descântecul celulozei, intru în librărie. Wow! Ia să vedem, azi, cu cine am chef să mă întâlnesc? De la Humanitas se strigă catalogul. Cât pe ce să cad pradă unor ochi căprui, ai lui Mircea Cărtărescu, când îmi aduc aminte de o invitație ratată după antreuri. Un obicei de a da deoparte feliile de roșii, care nu-mi plac, de pe tartine și gazda a invitat la dans o altă persoană, fără alergii. Ce păr de mâțe sau de câini, ați încercat vreodată cu roșcată amară?!
– M-am hotărât, îi spun vânzătoarei, dar nu-l găsesc.
– Pe cine căutați?
– Pe Dan Alexe.
Ridică din umeri. Nu l-a văzut semnând condica.
– Să încerc la librăria din centru. Ce anume doriți?
„Un masaj” , îmi stă pe limbă să cer, dar în loc potrivesc niște silabe să iasă „În punctul lui Rebbe G”.
Scrijelesc repede o notă internă, dacă apuc să public ceva în viața asta, să nu folosesc în titlu cuvinte care să pună în dificultate librăresele, dacă nu ai la dispoziție o veșnicie, ai nevoie de ele să te scoată din labirint.
Aștept cuminte cât înșiră la telefon niște cifre, pare să fie mai de folos codul. Da’ de unde! I se cere ca identificare și titlul.
– În punctul …
– În punctul lui Rebbe G, recit zgomotos în timp ce rătăciților li se zburlește părul pe antebrațe, căutând caiete pentru septembrie, cel al școlilor.
– Răbegit, încearcă să ajute, ascunzându-se pe dedesubturi, o fată tânără.
– Autorul v-ar fi fost recunoscător, e un tânăr care nu se lasă copleșit de înțelesuri. Fumați? o întreb așa dintr-o dată și habar nu am ce mi-a venit.
– Nu, îmi răspunde scurt și se îndepărtează indignată. „Nici eu”, aș fi vrut să mai spun, dar simt că nu ar fi ajutat. Poate încercam să explic lipsa asta cumplită de răbdare. Între timp vine răspunsul de la librăria centrală.
– Nu au nici ei „În punctul …” .
– … lui Rebbe G.
– Lui Rebbe G, strânge din buze, înciudată că am făcut-o să-l spună. Accentul dulce, moldovenesc îi stoarce rabinului un zâmbet și fără să plec, mă întorc să mai întreb:
– S-a mai deschis vreo librărie?
– La Carrefour, îmi recomandă cineva.
– Cărturești …
Oamenii mănâncă timp, ca o prevestire că n-am să ajung ‘În punctul …’. Dacă n-am dat de Alexe la Alexandria, ar trebui să fiu un pic mai atentă la Cărtărescu la Cărturești.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s