Vacanță la coma

Coaste-porc-BBQ4th.jpg

Sunt în vacanță în România. O aroganță. Să spun că sunt în vacanță, când eu de fapt am venit acasă. O arogantă, așa după cum m-au catalogat niște necititoare de ale mele, adăugând imbecilă, antipatică, penibilă, probabil din auzite.
Ce-or mai fi făcând turiștii în România? Nu la mare sau la mănăstiri, cu astea scapi, dând doar indicații, când nu ai chef de vorbă.
Dacă ești turist profesionist cauți pe site-urile agențiilor de turism, ăia mai degrabă te trimit în Caraibe. Fiind amatoare, caut sfatul unor guru autohtoni, consfințiți și de Facebook. Dacă tot sunt în vacanță să și citesc ceva, să mă combin precum în sloganul vesel, englezesc, al legumelor și fructelor: „5 pe zi”.
Azvârl un ochi la Dan Alexe. Cineva s-a trezit deocheat de dimineață, întrebând de familie. Rădăcina ‘familiei’. Mă gândesc la morcov, de câte ori dau ochii cu ai mei îmi reproșează că de când m-am ‘englezit’, mă port de parcă umblu cu unul în fund tot timpul. Îi las comentatorii să se familiarizeze și îmi iau berea pe site.
https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/08/30/cum-nu-am-facut-pisu-in-vama-veche-si-de-ce-romancele-traiesc-cu-creaturi-improbabile/
Adevărul e că nici eu nu am avut unde face, când am trecut pe-acolo. Era dimineața, era devreme, acolo se stă pe plajă decuseară ca să-ți dea peste ochi răsăritul. Unde să mă duc? Au crâșme în Vamă. Prietenoase. Așa am auzit. În fața ușilor era câte unul trântit pe jos, în comă, nepregătit să atingă încă pragul de mahmureală. Erau prin preajmă și niște lanuri de porumb, dar întotdeauna mi-a fost frică de ce poate să-mi sară pe inimă dacă mă latră vreun câine.
Am cumpărat și ghidul turistic al lui Rebbe G., acolo zice că nici măcar nu s-a bătut la Vama Veche. Mă înspăimântă chestia asta. Ori băutura nu mai e ce-a fost, ori nu se mai bea așa cum trebuie. O fi din cauza sfaturilor medicale de pe Facebook.
Caut unul mai îndrăzneț. Mi-aduc aminte de el de când apărea sictirit pe la televizor și te concedia din sufragerie: „Bă, ești prost, du-te acasă!”. Nu l-am găsit la radio, din cauza încălzirii globale se angajează doar voci leșinate. Dau o tură pe pagina de Facebook a lui Andrei. Andrei Gheorghe. Aflu cu groază că în Ardeal nu mai există pic de finețe in șofat și le-au plecat toți bucătarii. http://www.monitorulcj.ro/actualitate/59272-andrei-gheorghe-despre-restaurantele-clujene-mancarea-e-banala-si-mediocra#sthash.tDKf1shu.dpbs

Cum să nu fii mulțumit de ce ți se pune în față la ‘Maimuța plângătoare’? Într-o țară în care sunt primite în rețete doar animale domestice, aka porcul, cum poți să pui pe frontispiciu animale sălbatice? Pentru alea mergi la zoo. Și de ce plângătoare, ca salcia? Putea fi plângăcioasă, plângăreață, deși realitatea ne asigură că e doar urlătoare. Poate totuși e doar un caz de nepotrivire pe papilele gustative.
Cu mulți ani în urmă, mă aflam chiar eu în trecere prin Cluj și mi-a poftit inima la ciorbă de burtă. O domnișoară cu uniforma apretată a spart niște ouă în fața noastră, lăsând gălbenușurile să alunece în bolurile de porțelan. Le-a urmat o lingură de smântână, sare, piper și un minitel, care le-a dat cu capul de pereți. Dintr-un alt bol, mult mai mare, un domnișor a turnat cu polonicul ciorba propriu-zisă. Atâta eleganță în servire și manevrare rar mi-a fost dat să întâlnesc! Doar că gusturile nu s-au lăsat pe plăcerile mele. M-am străduit, de amorul artei, dar parcă tot mai bun era ăla de nu-l pusesem în valiză și l-am lăsat acasă.
Înainte de a lua drumul spre casă, scoate lama la mine un domn din Dilema Veche. Codrin Liviu Cuțitaru. Cică fusă în Moldova, pe unde umblă în pielea goală doar infarctele și pancreatitele. În hârdaie culinare. http://dilemaveche.ro/sectiune/tilc-show/articol/ospitalitate-moldoveneasca
Cel mai bini, tot acasă la mini, la Sușeava. Dacă-i caniculă, îți dă vinu’ cu ghiață. Am găsât șî caș, șî roșii. Șî am nimerit șî bucătăria di varî.
Di la porc ni-o pus pi grătărel numa’ scărița, un rând di carni, un rând di os, un tiv di slănină. Da’ avem șî din acelea vegane, plini di mofturi. Numa’ să hii gata să înșerși șî sarmali cu bureți. Ș-apăi sunt șî oamini nervoși, gata să ti ieie la bataie. Am găsât di tăti, pacat că nu mai am dinți.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s