Vacanță la coma (18.08.2017)

Coaste-porc-BBQ4th.jpg

Sunt în vacanță în România. O aroganță să spun că sunt în vacanță, când eu de fapt am venit acasă. O arogantă, așa după cum m-au catalogat şi alte necititoare de ale mele, adăugând: imbecilă, antipatică, penibilă, probabil din auzite.

Ce-or mai fi făcând turiștii prin România? Nu la mare sau la mănăstiri, pe-acolo scapi de pacoste dând doar indicații, chiar şi când nu ai chef de vorbă.
Dacă ești turist profesionist cauți idei pe site-urile agențiilor de turism, dar ăia mai uşor te trimit în Caraibe. Fiind amatoare, cer sfatul unor guru autohtoni, consfințiți și de Facebook. Dacă tot sunt în vacanță îmi propun să și citesc ceva, să mă combin precum în sloganul vesel, englezesc, al legumelor și fructelor: „5 pe zi”.
Azvârl un ochi la Dan Alexe. Cineva s-a trezit deocheat de dimineață, întrebând de familie. Rădăcina ‘familiei’. Mă gândesc la morcov, de câte ori dau ochii cu ai mei îmi reproșează că de când m-am ‘englezit’, mă port de parcă nu mai am nevoie de ochelari. Îi las comentatorii să se familiarizeze cu noua reţetă de piure și îmi duc berea, la rece, pe site:
https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/08/30/cum-nu-am-facut-pisu-in-vama-veche-si-de-ce-romancele-traiesc-cu-creaturi-improbabile/

Adevărul e că nici eu nu am avut unde face, când am trecut pe-acolo. Era dimineața, era devreme, acolo se stă pe plajă decuseară ca să-ți dea peste ochi răsăritul. Unde să mă duc? Au crâșme în Vamă. Prietenoase. Așa am auzit. În fața ușilor era câte unul trântit pe jos, în comă, nepregătit să atingă încă pragul de mahmureală. Erau prin preajmă și niște lanuri de porumb, dar întotdeauna mi-a fost frică de ce poate să-mi sară pe inimă, dacă mă latră vreun câine.
Am cumpărat și ghidul turistic al lui Rebbe G., acolo zice că nici măcar nu s-a bătut la Vama Veche. Mă înspăimântă chestia asta. Ori băutura nu mai e ce-a fost, ori nu se mai bea așa cum trebuie. O fi din cauza sfaturilor medicale de pe Facebook.

Caut unul mai îndrăzneț. Mi-aduc aminte de el de când apărea sictirit pe la televizor și te concedia din sufragerie: „Bă, ești prost, du-te acasă!”. Nu l-am găsit la radio, din cauza încălzirii globale se angajează doar voci învăţate cu leşinul. Dau o tură pe pagina de Facebook a lui Andrei. Andrei Gheorghe. Aflu cu groază că în Ardeal nu mai există pic de finețe în șofat și le-au plecat toți bucătarii: http://www.monitorulcj.ro/actualitate/59272-andrei-gheorghe-despre-restaurantele-clujene-mancarea-e-banala-si-mediocra#sthash.tDKf1shu.dpbs

Cum să nu fii mulțumit de ce ți se pune în față la ‘Maimuța plângătoare’? Într-o țară în care sunt primite în rețete doar animale domestice, aka porcul, cum poți să pui pe frontispiciu animale sălbatice? Pentru alea mergi la zoo. Și de ce plângătoare, ca salcia? Putea să fie plângăcioasă, plângăreață … deși realitatea ne asigură că e doar urlătoare. Poate e totuși  doar un caz de nepotrivire cu papilele gustative.
Cu mulți ani în urmă, mă aflam şi eu în trecere prin Cluj și mi-a poftit inima la o ciorbă de burtă. O domnișoară cu uniforma apretată şi bentiţă de dantelă a spart niște ouă în fața noastră, lăsând gălbenușurile să alunece în bolurile de porțelan. Le-au venit de hac o lingură de smântână, sare, piper și un minitel, care le-a dat cu capul de toţi pereții. Dintr-un alt bol, mult mai mare, un domnișor a turnat cu polonicul ciorba propriu-zisă. Atâta eleganță în servire și manevrare rar mi-a fost dat să întâlnesc! Doar că gusturile nu s-au lăsat pe plăcerile mele … M-am străduit, de amorul artei, dar parcă tot mai bun era gustul ăla de nu-l pusesem în valiză și îl lăsasem acasă.

Înainte de a lua drumul spre casă, scoate lama la mine un domn rămas pe Dilema Veche. Codrin Liviu Cuțitaru. Cică fusă prin Moldova, pe unde umblă, în pielea goală, doar Măriile-lor infarctele și pancreatitele. În hârdaie culinare: http://dilemaveche.ro/sectiune/tilc-show/articol/ospitalitate-moldoveneasca

Cel mai bini, tot acasă la mini, la Sușeava. Dacă-i caniculă, îți dă vinu’ cu ghiață. Am găsât șî caș, șî roșii. Șî am nimerit șî bucătăria di varî.
Di la porc ni-o pus pi grătărel numa’ scărița, un rând di carni, un rând di os, un tiv di slănină. Da’ avem șî din acelea vegane, plini di mofturi. Numa’ sî hii gata sî înșerși șî sarmali cu bureți. Ș-apăi mai sunt șî oamini nervoși, gata sî ti ieie la bataie.

Am găsât di tăti, bre, pacat cî nu mai am dinți …

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s