Când pleci

63175a814d4b532880aa517b864f099d

Theatre Royale de la Monnaie, Bruxelles, 4 aprilie 1962

Când pleci, trage din mine o nălucă
un verb care să se dezmintă de destin,
ce-mi pasă că iubirea are chef de ducă,
când ne-a lăsat pe mese belșug demn de-un festin?
Se va întoarce, așa mi se întâmplă de fiecare dată,
flămândă, ca un câine cu nume înțeles doar de stăpân,
va cuibări în mine dorul, tras pe roată,
doar tu vei desluși plânsul ce îl amân.
Când pleci, nu trage semnalul de alarmă,
trenul va duce-n infinit gândul lumesc,
ne vor găsi cândva doar oasele și-un soi de teamă
că-n amintire ochii nu îmbătrânesc.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s