Griuri

heart

 

Mă născusem de cealaltă parte a umbrei. Nu știam. Întotdeauna am crezut că doar pentru că nu eram egoistă, nu eram la fel cu toți oamenii. Pe el îl văzusem de la început. Era peretele dintre mine și ceilalți. El era umbra. Oamenii nu știu să câștige bani din tăcere. El nu vorbea. Îi citeam mișcările. Îl vedeam vesel, îl vedeam trist, îl vedeam obosit sau dus pe gânduri. Îl vedeam încercând, îl vedeam renunțând, îl vedeam atingând lucruri. Nu-i vedeam dorul. Mă durea că nu-i puteam vedea dorul.
Tatăl lucrurilor s-a apropiat într-o zi de mine. Îmi venise rândul.
– Cere-mi!
– Îl vreau pe el.
A tresărit și pentru un pic de eternitate nu și-a luat ochii de la mine.
– Tu poți să-l vezi?
– Dintotdeauna.
A pus paravanul la pământ. Dincolo de pânza de timp nu era nimic. Nimic.
– El trăiește în tine, e întuneric când duci departe lumina.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s