Griuri

heart

 

Mă născusem de cealaltă parte a umbrei. Nu știam. Întotdeauna am crezut că doar pentru că nu eram egoistă, nu eram la fel cu toți oamenii. Pe el îl văzusem de la început. Era peretele dintre mine și ceilalți. El era umbra. Oamenii nu știu să câștige bani din tăcere. El nu vorbea. Îi citeam mișcările. Îl vedeam vesel, îl vedeam trist, îl vedeam obosit sau dus pe gânduri. Îl vedeam încercând, îl vedeam renunțând, îl vedeam atingând lucruri. Nu-i vedeam dorul. Mă durea că nu-i puteam vedea dorul.
Tatăl lucrurilor s-a apropiat într-o zi de mine. Îmi venise rândul.
– Cere-mi!
– Îl vreau pe el.
A tresărit și pentru un pic de eternitate nu și-a luat ochii de la mine.
– Tu poți să-l vezi?
– Dintotdeauna.
A pus paravanul la pământ. Dincolo de pânza de timp nu era nimic. Nimic.
– El trăiește în tine, e întuneric când duci departe lumina.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s