Poșete

bags

 

Din toate călătoriile lui extravagante îmi aducea poșete. Poșete scumpe, de piele naturală. Piele de porc, de vițel, de crocodil, de șarpe, de struț, de căprioară sau rechin. Când m-am plâns că ne înghesuiau viața, a adus meșteri și a mai ridicat o încăpere în prelungirea dressing-ului, special pentru genți. Uneori mă retrăgeam în luxul de a fi doar cu ele. Îmi puneam un scaun în mijlocul camerei și le priveam trist, fără lacrimi. Poșeta se asortează eleganței, dar prost aleasă îți poate distruge o ținută. Poșeta e o limbă moartă, deși moda face exerciții de a ți-o prezenta vie.
Simțeam că ar fi trebuit să le spun ceva poșetelor, aroganței lor cățărate pe rafturi, deși le fusese îndepărtat prețul, purtau conștiința valorii brodată pe căptușeala de mătase.
Dintr-o ceartă, l-am lăsat să plece și i-am împachetat cu grijă toate poșetele, în hârtie moale, creponată, ca pe porțelanuri. El le-a redirecționat către un anticariat cu vitrine pe High Street. În fiecare poșetă, caligrafiată cu grijă, aștepta o poveste, povestea ei. Nu le-am deschis niciodată, mă înscrisesem într-o inițiativă de protecție a animalelor.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s