De dragoste ( Poveste pentru Carmen )

carmen atlas

O femeie ştie că e frumoasă doar când aude asta din gura unui bărbat. Până atunci rătăceşte într-o lume a graselor, a urâtelor, a prea înaltelor sau prea scundelor, nu crede nici oglinda, nici tovarăşele de suferinţă.
Ea era frumoasa şi invita la poezie, dar stătea toata ziua cu degetele în lipici, construind corăbii din beţe de chibrit, ascunsă în podul casei, de unde n-o aducea la masă nici un plâns de păpuşă.
El mulţumise cerului că nimeni n-o văzuse înaintea lui. De câte ori se uita la ea, un pumn straniu îi strângea rărunchii şi-şi drămuia respiraţia de frică să nu-l înghită. Îl lăsase s-o ia de mână, când îi promisese că o duce la un unchi care-şi învelise bătrâneţile, nu cu fluturaşi de pensie, ci cu cartografii şi schiţe de fregate, cu visuri de Columb şi pânze cernite de piraţi expiraţi la mal. Cum să ţii la ţărm o sirenă care luptă cu valurile? Şi-atunci făcu un pact cu Dumnezeu, să i-o lase în grijă până la reflux. Îşi lăsase sufletul amanet, să domolească furia apei în larg. Îi pusese pe umeri jumătate de lume şi-i spusese că dacă o scapă, Pământul şi urmaşii lui Atlas vor pieri. Stăteau faţă în faţă, la câte un capăt de lume şi nu era făptură cu care ar fi vrut să împartă liniştea mai mult. O putea privi în voie şi nu se mai sătura. Uneori aţipea cu ea pe retină şi se trezea speriat că ciclopii ar fi putut veni peste noapte, s-o ia înapoi. Îşi pusese un căluş în gură, ca să nu-i spună nici în somn cât de frumoasă era.
Într-o dimineaţă o găsi cuprinzându-l, din ochi, într-un patrulater de degete, cum fac copiii când imită pozarul. Îşi pusese Pământul pe creştet, ca pe un ol cu apă rece, smulsă ţărânii, din fântână.
– Ce faci?
– Eşti atât de frumos când dormi, voiam să-ţi prind zâmbetul în pumn. Cuvintele şoptite, languroase aproape îi frânseră genunchii. Pământul învârti o secundă în plus, speriat că se duce la vale. Se ridică cu greu, încordând braţele , alungând din degete sperietura rotundului. Elipticului, de fapt. Nici infinitul nu mai era perfect. De nicăieri, apăruse Ea.
“ Frumoaso,
ţi-s ochii-aşa de negri încât seara
când stau culcat cu capu-n poala ta
îmi pare
că ochii tai, adânci, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste văi
şi peste munţi şi peste şesuri
acoperind pământul
c-o mare de-ntuneric.
Aşa-s de negri ochii tăi,
lumina mea.” ( Lucian Blaga – Izvorul nopţii )
Limba fericea poezia, dar nimicea în el şi ultima barieră de umanitate. N-avea să-i mai dea drumul. Aveau să sfârşească aici, privindu-se, fără să putrezească, fără să urce la cer. Când se trezi din alte clipe călătoare, în faţa ochilor îi apăru un munte de cremene. Se gândi că poezia fusese incantaţie, o vrajă care-i împietrise sufletul iubit.
– Dă-mi înapoi iubirea! Dă-mi-o, tu jalnic sculptor! Nu vreau să mai fiu, ucide-mă în bronz, nu vreau să fiu un singur, ca tine!
O văzu făcând ochii mari, de după muntele de piatră, cu paşi kafkieni, măsurând Pământul în lung şi-n lat şi notând, din când în când, câte ceva, cu un creion susţinut de ureche.
– De ce strigi? Suntem doar noi aici. Încerc să găsesc un mecanism de protecţie împotriva ploii, a eroziunii devastatoare din grija lui Dumnezeu pentru Lume. Se dăruieşte câte puţin în fiecare dintre noi şi noi ne mâncăm pe dinăuntru, nepăsători.
Puse pe umerii muntelui copaci, apoi alergă către el, râzând fericită. Fusese o numărătoare perfectă. Îl prinse de gât şi-l sărută cu toată frumuseţea, pe care el refuzase să i-o spună. Alunecă sub pielea lui şi îi simţi mâinile aliniindu-se dureros, în venele lui şi inimile cuibărindu-se una într-alta, fără contur, fără oprire.
Dumnezeu aruncă un ochi critic către Pământ. Se sprijinea pe o piatră şi pe un sărut. Zâmbi adânc, Femeia fusese o investiţie profitabilă.

P.S. Un prinţ-poet al românilor, pentru că nu există altă naţie care să pozeze perfecţiunea mai bine, care se trage din daci – popor cu rădăcini de suflet în intrigile antichităţii, jucător la masa principală în politica vremii ( zic unii ). Nu m-ar mira ca şi Atlas să fi fost înfiat din orfelinatele tracilor, căci de la spartani nu era mare lucru de luat.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s