Marcu ( Antonimus ) de la mine

fur

Îl făcuse mă-sa de toate. Se pricepea la timpul probabil, la cultura de broccoli, la horoscopul lui Cezar Borgia şi mai ales la Cleopatre. Dacă îţi desfăceai şlitul fustei până peste coapsă, ştia ce-ai servit la micul dejun şi la ce filme te podidea plânsul. Dacă aveai breton, îţi putea ghici în firele de păr, care-ţi intrau în ochi, vârsta reală şi cât de mult îţi doreai să te culci cu el. Căci acolo găseai corolarul şi aurora boreală, în mărinimia cu care se dăruia pe sine, făcând naveta între sutele de neveste, îmbăiate în petale de trandafiri, în haremurile lumii. Ştia exact ce fel de guler te strânge de eşarfă, câte pliuri i-ar sta bine rochiei de seară şi cât albastru incita la vorbă. Purtam roşu şi căram după mine o cireadă de tauri comunali, de care se delimitase când îşi pusese cercelul în nas. Îmi pusesem special pentru el lenjeria de dantelă şi îmi trăsese o ţeapă sentimentală, nu venise la întâlnire, ci lăsase la recepţioner un bilet, în care se scuza că e alergic la poliesteri şi se retrage în mătase naturală. Ce faci când te îndrăgosteşti de un sensibil la culoare şi textură? ( te întorci la saltelele lui Naşul! ) Dai jos textila.

Nu mai fusesem pe la maică-mea de câteva luni, nu suporta oja neagră şi maieurile cu spatele gol. Am rugat-o să-mi împrumute haina de blană, pe care i-o cumpărase tata de la Berlin.
– Vechitura aia? E pe jumătate mâncată de molii.
– De ce n-o arunci?
– Mai găsesc în căptuşeală câte un bileţel de la taică-tău.
– Poţi să mi-o dai în seara asta? Am o întâlnire de mare importanţă.
– Dacă te duci la un interviu, ia-ţi palton de caşmir, cu miros de levănţică îţi iei un plici peste frunte.
– E o intâlnire de amor ghebos.
Râzând în hohote, mama a scos haina de blană de sub pat, unde o ţinea într-o ţiplă foşnitoare, pe care se dădeau, probabil, puricii pe tobogan. Nimeni nu-i văzuse vreodată, dar ne pişcau de vii.
Pentru că nu-i cerusem sfatul, mi-a pus în braţe şi-o căciulă cu urechi, de modă rusească, care îmi aducea aminte de cultura frigului la români. Haina puţea a lămâie, levănţică şi tutun. Avea să mă mănânce pielea o vreme.
Goală puşcă, îngropând în coşul de rufe tot ce avusesem pe mine, mi-am machiat cu grijă faţa obosită şi m-am parfumat în acele locuri în care n-o mai făcusem niciodată, m-am ambalat în vulpea cu molii şi am acoperit părul proaspat şamponat cu căciula de iepure cu urechi. În timp ce mă rujam, mi-am dat seama că nu ştiam unde stă. Am fugit la prietenul Google, care mi-a trimis un catalog cu tipul de perdele pe care-l folosea. L-am arătat taximetristului, care m-a lăsat în acea parte a oraşului unde le văzuse ultima oară. N-a fost nevoie să mă plimb prea mult pe alee, că m-a strigat de la balcon să-mi spună că haina de blană nu făcea nici o favoare taliei mele şi era oricum prea lungă. Am lăsat-o să cada pe caldarâm şi cu căciula trasă pe ochi am sunat la uşă. Când a deschis, nu i-am dat timp să-şi scrie cronica pentru ediţia de dimineaţă, l-am doborât pe blana de urs de pe hol şi am marcat eseu după eseu, până s-a declarat apatrid în turneul naţiunilor. Din vârful degetelor, ne-am hrănit cu caviar unul pe celălalt la micul dejun, atât cât să ne ispitim din foame. Am împrumutat o cămaşă, sub pretext că mă duc să mă spăl pe dinţi şi am ieşit, cu căciulă cu tot, pe uşă afară. Era bărbat şi-i mai dădusem eu jumătate.
Un singur regret aveam. Nu-i spusesem că raiul e doar în mintea noastră şi moare odată cu noi. De-aia nici Eva n-a aşteptat prea mult s-o muşte şarpele, a plecat cu mărul.

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s