Poșete

  Din toate călătoriile lui extravagante îmi aducea poșete. Poșete scumpe, de piele naturală. Piele de porc, de vițel, de crocodil, de șarpe, de struț, de căprioară sau rechin. Când m-am plâns că ne înghesuiau viața, a adus meșteri și a mai ridicat o încăpere în prelungirea dressing-ului, special pentru genți. Uneori mă retrăgeam în … Mai mult Poșete

Povești cu fete

– Anișoară?! – Noapte bună, tată! – Noapte bună. Bătrânul închise fereastra și se așeză pe marginea patului. Nevastă-sa căzuse în groapă, trasă de o mătușă, așa umbla vorba prin sat, lăsându-l cu două fete pe cap. Anișoara era la vârsta măritișului, cum era mai greu de ținut. A mică, Alexandra, era încă la școală, … Mai mult Povești cu fete

Mama

  Aseară am iubit-o cel mai mult pe mama. I-am luat de pe umeri amintiri și le-am trecut pe brațele mele. Întâmplări care au plâns sau care au durut o părăsesc și se aciuiază la mine. Le simt cum își trag sevă din piele și ne încărcăm de ani. Îmi trec pe la tâmple icnete … Mai mult Mama

Griuri

  Mă născusem de cealaltă parte a umbrei. Nu știam. Întotdeauna am crezut că doar pentru că nu eram egoistă, nu eram la fel cu toți oamenii. Pe el îl văzusem de la început. Era peretele dintre mine și ceilalți. El era umbra. Oamenii nu știu să câștige bani din tăcere. El nu vorbea. Îi … Mai mult Griuri

Sufletul pădurii

Little Red Riding Hood by DaakSM.deviantart.com on @deviantART   Locuiau la marginea satului. În tâmpla pădurii. Maică-sa plecase demult în lume, să aducă noroc acasă, dar nimeni nu știa ce găsise. Se descurcaseră binișor, din pensia bunică-sii, dar pe bătrână o găsi într-o dimineață țeapănă la fereastră, murise așteptând un semn de la fiică-sa. Ioana … Mai mult Sufletul pădurii

Când pleci

Theatre Royale de la Monnaie, Bruxelles, 4 aprilie 1962 Când pleci, trage din mine o nălucă un verb care să se dezmintă de destin, ce-mi pasă că iubirea are chef de ducă, când ne-a lăsat pe mese belșug demn de-un festin? Se va întoarce, așa mi se întâmplă de fiecare dată, flămândă, ca un câine … Mai mult Când pleci

Cât mai ești

Părerile mele despre tine s-au îmbolnăvit, mintea mea rece, ca o lamă de foarfecă, le-a trimis în grija circumvoluțiunilor pentru boli contagioase. Cu riscul de a declanșa o molimă, ele încă îți agață amintirea de mine, într-o ultimă încercare de izolare. O parte din mine încă te mai iartă, dar neuronii mor de tineri și-n … Mai mult Cât mai ești