Modern talking

heart big red

Nu ştiam ce să mai fac. Încercasem trucuri clasice şi sfaturi moderne. Nimic n-o făcuse să se răzgândească. În disperare, am invitat-o la un pahar de vin. Am stat cu frica în sân, secundă de secundă, că s-ar putea să mă refuze. Pregătisem deja un citat celebru, cum că vinul roşu îi face bine. Vibra uşor, într-o rochiţă roşie, vaporoasă, îşi mângâia pulpa cu mâna din buzunar, în timp ce asculta muzică la căşti. Punea note muzicale între noi, în şuvoi, des încurcându-mă în bemoli şi diezi. Am rugat-o să mă asculte puţin. A renunţat la căşti, plictisită, ştia ce avea să urmeze şi nu mă putea privi cu milă. S-a apucat să citească ziarul, care fusese folosit drept faţă de masă. Era o crâşmă a părăsiţilor, a singuraticilor şi a ignoraţilor. Patronul se gândise să le aşeze jurnale sub gânduri, ca să nu-i sperie privitul în jur şi apropo-ul de conversaţie. Pe ea nici flirtul chelnerului n-ar fi impresionat-o. Încercam să găsesc un canal liber de telepatie, ca să n-o fac să-şi piardă cumpătul în public. Dar o simţeam distrată şi murmura, încă, cuvinte din melodii. O aşezasem pe terasă, lăsam vorbele să se piardă în nori, să rămână uitate şi imposibil de recuperat.
– Dezîndrăgosteşte-te, te rog! Te rooog …
– Ce crezi, că ai un buton în mână şi poţi să dai pe ON sau OFF? Nu pot.
– Ba poţi! Ştiu că poţi.
– Chiar nu pot. Am îmbătrânit, ăsta e ultimul Valentino pe care pot să-l mai port, înainte de a deveni penibilă. Asta e! Obişnuieşte-te!
– Te rog. Fii înţelegătoare. Nu mai dorm nopţile, nu-mi mai plac zilele, nu vezi că nu ne e bine? Mă îmbolnăveşti!
– Ba … dacă n-aş fi eu, n-ai mai fi în niciun fel. Te trage aţa la Dumnezeu …
– Mă ispiteşte dracul să te dau la câine. De ce-mi faci numai în ciudă? Nu m-ai înţeles niciodată!
– Greşeşti. Eu sunt foarte fericită cu tine.
– Blestemul meu, asta eşti. Dezîndrăgosteşte-te!!! am urlat şi am văzut chelnerul alergând cu telefonul în mână, gata să sune salvarea.
Trecătorii priveau stupefiaţi. Nimeni nu încălcase regulile cu aşa cruzime.
– Dezîndrăgosteşte-te sau te omor!
– Hahaha, începu să râdă cocheta, simţeam cum creşte tensiunea în noi. Nu înţelegi că dacă n-aş mai iubi, aş muri şi te-aş lua şi pe tine cu mine, să putrezim împreună, sau numai eu, tu să mă ţii în lume, atârnată de-un fir de aer, domesticită de bagheta magicianului, şi chiar şi atunci, tot aş iubi, cu patimă şi cu tandreţe, cu ciudă şi cu dor. Tu m-ai îmbolnăvit de iubire! Ce credeai, că e o ecuaţie matematică pe care o rezolvi cu calculatorul de buzunar?
Aşa îmi spuse, apoi se ridică şi cu o plecăciune scurtă îşi retrase pieptul impresionant dintre noi, se aşeză pe scaunul din faţă, în atriu, încrucişându-şi senzual picioarele lungi, până în ventricul. Aşa ceva nu mai văzusem decât la Sharon Stone. Am rămas la masă, să plătesc consumaţia. Dacă ea voia să împartă pensia cu mine şi să se îmbrace de la solduri, nu mai avea rost să insist. A naibii Inimă!

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.