Am iubit un vals

vals

Era petrecerea absolvirii de vini, din cadrul firmei, adică o întâlnire anuală, unde ne pupam pe obraz şi cu cine ne scuipaserăm mai ieri, ne încolăceam antebraţul într-un brudershaft cu şeful, schimbam glume deocheate cu nevastă-sa şi flirtam cu oricine, de la femeia de serviciu până la şeful de personal. Băutura, bat-o vina!
Carina mă luase de după gât, deşi o făcusem vacă proastă, când mă pârâse şefului că mă întâlnisem la o cafea, cu Iulian de la aprovizionare. Dacă flirtul era permis şi chiar încurajat la petreceri, legăturile amoroase sterile, adică fără patalama, erau complet interzise şi specificate cu un rând mai sus de semnătură. Acum, senzuala Carina, care amestecase gustărele cu calamari cu multă vodcă şi înecase terina de somon pe biscuit cu sare de mare în puzderie de vin alb, sec, îmi cotrobăia prin poşetă, cu aerul că-şi căuta cheia de la garsonieră, pe care o rătăcise. Ştiam că-l place pe Iulian, dar nu-mi închipuisem că îi lua şi tovarăşele la pachet. M-am desprins de ea înainte de a-mi pupa aerul de lângă ureche şi am tras şi poşeta după mine. Ieşisem un pic flendurită din încleştare şi bretelele îmi căzuseră destul de adânc. Şeful m-a privit cu ochi critic, ridicând sprâncenele într-o tăcere brâncuşiană. Luase masa. Ocupată cu aranjatul rochiei, m-am ales cu o sperietură zdravănă când am dat frunte în nas cu coloana infinitului. Nu eram învăţată cu bărbaţi înalţi. La petrecere veneau de obicei bărbaţi timizi, care-şi ascundeau nasul roşu, de beţivan, între ţâţe, în timpul dansului. Şi, de parcă asta n-ar fi fost de-ajuns, mă gâdila teribil părul din nas şi râdeam în hohote, chiar şi la tango. Ajunsesem să mă ţin departe de ringul de dans, ca să nu eclipsez cursurile de cha-cha-cha ale Magdei, de la relaţii cu publicul, nepoata şefului.
Coloana infinitului mă privi cu gene lungi şi ochi gri-şoricel.
– Bună.
Ohohoho, aş fi vrut eu să fiu aşa bună cum îşi dorea el.
– Bună, am minţit cu neruşinare.
– Dansezi?
Am înghiţit de trei ori în sec, ca să nu par grăbită şi nu mi-am ridicat ochii de pe nodul de cravată, să nu-l orbesc.
N-am găsit niciun cuvant la îndemână, aşa că mi-am strecurat palma în mâna ce-o întinsese către mine. Cu cealaltă mână am lăsat poşeta să cadă înapoi în poala Carinei, după care am încercat să aduc la ordin blestematele de bretele, care făceau PR sutienului cu paiete. Străinul zâmbi din colţul gurii şi-mi dădu peste mână.
– Lasă-le.
Vândusem livada, cu vişini cu tot şi începusem deja să cheltui.
Cine zice că nu există dragoste la prima vedere şi scântei cu grad ridicat de inflamabilitate, de la prima întâlnire, e prost şi nu-i place sculptura. Chiar dacă şi perfidul Shakespeare a decalat destinul Julietei, inventând dresura timpului iubirii cu biciul, iar Tolstoi a aruncat-o în frigul siberian de sub tren, mi-am lăsat simţurile să mă repeadă, fără busolă, între paginile cu miros de cerneală ale cronicii unei femei devastate, cu mansardă împăienjenită dickensian şi puls botezat cu nume de tsunami chinezesc.
Efortul intelectual mă storsese de ultima vlagă, dar străinul părea să citească pe diagonală, deci n-am pierdut mare lucru.
Când s-a oferit să mă conducă acasă, am căutat aprobarea şefului, care încă mai făcea pe-a gazda la uşă.
– Domnule Marinescu, sper că domnişoara Muşat v-a vorbit în detaliu despre seriozitatea şi deschiderea către nou a firmei noastre ( aici m-a privit zâmbind larg şi nu avea nicio frunză de pătrunjel printre dinţi ). Sper să semnaţi cu noi contractul.
Deci, ce voia şeful să-mi zică? Să-i dau înainte cu reputaţia firmei şi să-i închid uşa în nas sau îmi dăduse binecuvântarea, nici pe departe dezinteresat, căci în fapt mesagerul infinitului era client şi nu vreun coleg din firmă?
Aveam să aflu, odată cu concedierea, că răspunsul era varianta A. Nu-ţi băga nasul! Străinul fusese infinit mai interesant, dar deloc interesat să semneze contractul.
Mai plâng delicat când îmi aduc aminte şi-mi duc batista cu dantelă la nas. Mă zgârie teribil diamantul de pe deget, dar semnez citeţ şi cuminte: Diana Marinescu.
Nici eu nu-mi explic de ce curvele au atâta noroc.

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s