Trei Doamne, cinci cu rezervele

calugar

Alexandru Ioan Cuza făcea băi de mulţime, adică lua câte un ţăran de gulerul scurteicii şi-l întreba: ”Băi, ţi-am dat pământ, ţi-ai plătit taxele?”.
Dumnezeu privea neputincios cum domnitori, unşi cu voia şi întru numele Lui, umpleau cu galbeni visteria. Sătul de atâta voyeur-ism, îl chemă pe Peter, care se maghiarizase pentru a echilibra opinia subiectivă a Domnului despre ţara cu cei mai fericiţi copii din lume, grădina Maicii Domnului şi spaima lui Nostradamus, căci plăcuţele găsite peste tot în România nu numai că atestau originile divine ale naţiei, dar vorbeau, în clar, despre intenţiile de viitor ale lui Ăl de Sus. De-aia arhanghelul Mihail, care era un pic mai şugubăţ şi mergea cu Steaua, lansase zvonul că nu erau autentice. Românii ăia tupeişti mai aveau puţin şi înlocuiau toate cadrele de nădejde ale lui Dumnezeu. “Şi ale lui Dracu‘ ” oftase văru-său Gabriel, închis în veacul lui de singurătate.
– Pete sau mai bine Pitt, ca să n-o mai supărăm inutil pe Angelina, mă duc oleacă la băi la Felix. La ce oră am avion?
– Păi se poate, Doamne? Au muncit îngeraşii ăia mici din Bangladesh de pomană? Avem jet privat până la Cluj, de acolo poţi să iei trenul.
– Prea bine, Pitt. Să pregătească Maria-Magdalena valiza, dar să n-o mai lase pe Coco să-mi aleagă patrafirele, că ultima oară când am fost în vizită la Moş Crăciun am luat un premiu de interpretare, m-apucase, aşa dintr-o dată, să cânt yodlere.
– Cu Supuşenie, ironizată în Franţa, mă închin Ţie Doamne, mai bine instalează Sfinţia Ta cartierul general în România, că acolo avem mănăstiri antiteroriste şi Catedrala antidrachetă.
– Am dat drumul la nişte acoperiţi, cu legitimaţii de la fratele Allah să creeze confuzie cât am timp s-o găsesc pe Elodia, că adormisem pe masa de masaj când a îngropat-o bărbatu-său. Să dai mâine o ordonanţă de urgenţă, să se interzică uleiul de levănţică în Rai, adoarme şi plictiseala din mine şi rămâne grădiniţa fără lipici pentru penele din aripile îngerilor.
– Superglue, Doamne.
– Alt cuvânt dac? Parcă ne hotărâsem să exploatăm mai mult greaca veche.
– Grecii sunt la cursuri de limbă germană, Doamne, începuse să-i enerveze terminaţia aia frecventă în ‘os’.
– Am plecat Pitt, ai grijă de hardughie, nu te pup că miroşi de la o poştă a mir. Părintele Arsenie mai ţine prelegeri?
– Da, Sfinţia-Ta. A luat la rând toţi sfinţii, săptămâna viitoare îşi dau tezele de doctorat.
Plecă Dumnezeu, dus pe gânduri. De la atâta învăţătură, pe unde altădată curgeau alene râuri de lapte şi miere, acum tronau librării cu acoperişuri de dop de plută, unde fuseseră grădini cu verdeaţă, apăruseră şcoli superioare, cu sfinţi parveniţi din rândul autodidacţilor, proveniţi din familii defavorizate de El însuşi. Ăsta era primul concediu după mai bine de 2000 de ani, de când îşi dusese fiul la şcoala cu regim închis, era obosit şi vraful de dosare din secţiunea ‘urgenţe’ se dubla neîncetat. Băiatul fusese cuminte şi terminase şcoala, fusese crucificat, adică făcut icoană de către enoriaşi, încă din timpul vieţii şi de atunci Dumnezeu le tot dădea câte un şut în fund, să grăbească progresul, căci vrednică îi era Creaţia.
Ajuns la Cluj, se urcă în trenul de Oradea şi-şi lăsă vertebrele bolnave să se reaşeze pe tapiţeria clasa întâi. De pe fotoliul de vis-à-vis, o doamnă în vârstă, cu pălărie de pai şi bordură de panseluţe, nu-şi putea lua ochii de pe oasele carpiene.
– Avem copii plângând de foame în orfelinate şi mata, părinte, umbli cu ghiuluri la mână. Până la Oradea, probabil scoţi şi cartonaşul cu rugăminţi pentru donaţii. Nu v-ar mai ajunge …
– Da, da … are dreptate mamaie. Inga la el, ce anteriu are!
– No, parcă-i mătasă şi noi umblăm cu sfetere di scame.
– Ian să-i dăm două la şăli lu’ domnu’ popa, că la mini la Gura Humorului n-o instalat niciun sfânt, s-avem şî noi moaştili noastri. Înafară di o mână di călugări, nu mai chişă niminea ochii.
– Na! Na! Vreţi catedrală, da?
– Moschee, ci ari? Gata. Poc! Poc! Uiti, scot cuiu’ din cioc, păsărica-i cu noroc! Allah, bre Luminati, pregăteşti la mini, Ahmed, ăsta harem, că vin …

– Doamne, eşti cam negru la faţă, prima dată am crezut că eşti Morgan Freeman, hahaha. Iartă-mă Doamne, m-a luat gura pe dinainte.
– Ordonanţă de urgenţă, Mihaile! Scrii?
– Scriu, Sfinţia-Ta.
– Dă drumul la toţi dracii din beci!
– Dar Doamne, cu greu i-am priponit!
– Le dai drumul, cum îţi spun, dacă în 24 de ore mai prind picior de neprihănită pe lumea asta şi pe voi vă ia Dracul! Să vad eu acum, cum o scoate pe mânecă fratele Allah, cu petardele lui cu tot! Ce-avem în meniu, sarmale?
– Noodles, Doamne?
– Noodles?
– Ar prinde bine o alianţă cu fratele Buddha …
– Tom Cruise?
– A terminat filmările …
– Să-nceapă campania în media!
– Otrăvim fântânile? Dăm foc la fâneţe?
– Nu, doar o schimbare de sex între Merkel şi Iohannis, să văd eu cât rezistă discipolii lui Mohamed în Noua Germanie – Germania lui Ştefan, a lor, nu a noastră.

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s