Povestea imbecilului (sau adio-ul prostului)

baby boy headache

– Mamă, ce înseamnă imbecil?
– Unde ai auzit tu cuvântul ăsta?
– La şcoală.
– Te terorizează copiii?
– Mă întrebi dacă am fost abuzat? Nuuu … O prietenă mi l-a zis. Eu cred că e chiar frumos. Poate înseamnă îmbeccil.
– În bec ci-i? Wolfram, mai degrabă.
– Nu ci-i, cil! Un picioruş din ăla mic, ca de parameci. Picioruşele astea nu numai că produc mişcare, dar transportă şi substanţe hrănitoare, din celule. Când am zis ‘în bec’, am vrut să zic de filament, nu e ca un picioruş? Sau ca un pinten …
– Rezumă-te la wolfram, pare aiurea …
– Eu am crezut că e ca atunci când mă duci la biserică, de cântă părintele:”Veniţi de luaţi lumină!” şi tu mă trimiţi în faţă, cu lumânarea. Crezi că Sanda a vrut să zică că ar vrea să luăm nişte lumină împreună, de pe undeva?
– Nu, puiul mamei, mai degrabă s-a sesizat că stai pe întuneric şi ţi-a sugerat să-ţi mişti fundul în altă parte, că-i obturezi vederea. Nu ai lecţii de făcut?
– Am. Nu era mai corect să-mi zică facil?
– Poate îţi iei vreo două scatoalce şi redevii docil. Faci pe-a deşteptul cu mine?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s