Sezonul renunţărilor (cu concursul călăuzei mele literare – scriitorul şi lingvistul Dan Alexe)

man rider

La prima vedere nu era decât o pădure. Una din acelea care îşi aştepta cu frica în sân sfârşitul, tremuram la gândul că într-o zi vom încăpea pe mâna unui intermediar cinic, devotat strict industriei de mobilă. Mă simţeam confortabil în hibernare, fiarele erau alerte, înfometate şi atacau neaşteptat, de sub stratul gros de zăpadă. O relativă siguranţă. Exploram ceea ce frigul caută să ascundă, clipocitul vieţii când crede că trece neobservată. Unii cred că tăcerea amorţeşte, când de fapt tăcerea te ajută să auzi dincolo de sunetele curajoase, pertinente. Tăcerea te invită să cunoşti timidele, înţeleptele. Căutam murmurul meu de fericire, când s-a dezlănţuit infernul. Câini amuşinând alienaţi, ritm vinovat de copite şi în mijlocul silabisit al hărmălaiei, suspinul omului.
Ninsoarea de peste noapte transformase pădurea în spitalul de nebuni, îmbrăcând tânguitul copacilor goi cu halate albe, reducându-le curiozitatea la litanie obsesivă. Deşi îi stăteam în cale, călăreţul părea să mă ignore, cu bună ştiinţă, agăţat de gânduri de sine. Păşeam în rând cu calul, testându-ne limitele, când pas retezat, iute, când altul molcom, studiindu-ne hipnotic. Frâul ne domolea pe loc, călăreţul nu ştia încă câtă poftă de libertate ţinea strâns, în mână. Mi se părea căzut în transă, un ritm de incantaţie mistică îi părăsea sacadat buzele: „Raz dva tri, raz dva tri …”. Paşi încă incerţi ai copilului neumblat sau poate cei de vals ai iubirii pierdute. Până şi iarna venea să se vindece de reumatism tocmai din taigaua rusească. Ce căuta omul ăsta? Ce-aş fi vrut eu să caute?
– посмотреть! (posmotret’!, uite!), l-am încercat, arătând cu degetul o căprioară. Pentru o clipă privirea i s-a umezit, dar apoi şi-a plecat-o către mine. Pentru ultima oară cuvântul îi părăsea şerpeşte buzele: „Răzvrătit”. Răzvrătit? Împotriva voinţei sau o nevoie cu mult mai mare, mai mistuitoare?
– Ce căutaţi? nu las să moară întrebarea.
– Vulpi. S-au înmulţit, e timpul să-i fac mamei o caţaveică.
Aşa … vânător de vulpi. Calul părea să înţeleagă ceva din ce-mi pusesem în mirare.
– Ce-i faci? Vrăjitoareo! Ce-i faci calului?
Îl vedeam chinuindu-se pe şa, îmboldind calul, iar animalul privea către mine obosit, dar nu lipsit de speranţă. Mi-am adus aminte că aveam nişte felii de măr în buzunar. Cât l-am hrănit, călăreţul a rămas să ne observe, cufundat în tăcere.
– Răzmeriţă, am şoptit. I se cuvin, chiar în ciuda meritelor dumitale. Nu le contest. Răbdare!
– Răbdare?! Vulpile distrug ordinea grădinii, sucesc gâturile puilor, chiar şi a găinilor. S-au înmulţit, ne provoacă. Dau câte o raită, în toiul nopţii şi lasă în urmă dezastru, pagubă.
– Nu vulpi căutaţi, ci răzbunare. Vulpile profită de clemenţa noastră, ca şi oamenii, nu degeaba le-am pecetluit în simbolistică cu viclenie. În ciuda bunătăţii. Înciudarea bunătăţii. Dar întoarcerea armelor nu e specifică bunătăţii, e ducerea la extrem, chinul până la epuizare. Ne face dreptate? Ne facem dreptate? Suntem sătui de a fi buni sau luptăm să rămânem buni? E răzbunarea o purificare, o aducere înapoi, înainte de refuzul de a înţelege binele? Răzbunarea nu ne face mai buni, nici măcar nu ne menţine la statutul de buni, doar stoarce din noi vlaga, dând putere răului, pe care, uneori anapoda, îl scăpăm de sub control. Uneori mai bun e un rău.
– Nu mai vorbi, sperii vulpile.
– Veniţi, am să vă arăt o comoară. E îngropată pe undeva pe aici, nu foarte departe.
– Eşti nebună?
Dădu pinteni calului şi plecă în galop, să-şi caute vulpile. Inamicul zilelor fără chef de tine.
M-am întors la scorbură şi am început să număr şi să cântăresc în palmă monezile de aur. Fără să fac nimic, am mai salvat o dată comoara.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s