Inocenţă de toamnă

4 seasons

Du-mă de mână până în iarnă,
nu mă lăsa în mucegai de frunze şi noroi,
când vântul va suna, trist şi flămând, din goarnă,
ia-mă în braţe pe mine şi buzunarul meu cu ploi.
Găseşte-mi o ninsoare să mă uite,
căci nevăzut, în nemurire vreau s-ascund
dorul de tine, când păsările mute,
ale lui Dumnezeu, vor ciuguli din noi zborul fecund.
Aruncă de pe suflet petele de timp,
imaculat mă dau secundelor din tine,
ce cad pe front şi-s îngropate-n amintirea unui vechi Olimp,
unde noi înşine vom geme zei şi-n lume anul va da naştere cu bine.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s