Îngrijorare

David bailey and Jean shrimpton

( Jean Shrimpton by photographer David bailey)

 

Mi-am luat toate grijile
şi le-am ascuns într-o boabă de coacăze,
roşie, dulce, roşie, acrişoară,
s-au strâns în seminţe, încăpăţânate în coajă
şi le-aş fi tot privit, chinuite,
prinse-n colivia cu zăbrele de gem,
dacă n-ar fi coborât din cer, ca o molimă,
o pasăre, un fur ascuns între aripi.
Era toată îngălată în curcubeu,
dacă o privea dinaintea soarelui,
era sură şi flămândă,
dacă-ţi aminteai umbra din trecut
şi aşa, ţanţoşă şi fără minte,
a strâns boaba de coacăze în plisc
şi toate grijile s-au revărsat
pe palma care cerea să fie lăsate prizoniere,
iar grija grijilor să fie dată înapoi.
Sucul dulce, parcă furat din sânge,
s-a prelins fără vlagă,
ca din sufletul meu, ca din mintea mea.
Cu ultimele puteri, apăsată pe umerii slăbiţi,
i-am strigat vulturului:
– De ce ai lăsat să se întâmple?
De ce n-ai speriat-o, să caute în mei?
– Aş fi făcut-o,
ţi-am auzit în tâmple disperarea,
dar lângă tine aşteaptă, cu puşca pregătită,
cel mai abil din lume vânător.
Era acolo, tăcut, înduioşat,
căci pasărea-i venise-n ajutor,
a tras un glonţ în aer şi-apoi şi-a luat cătare-n umeri,
iar grijile au lăsat în urmă o zbatere şi pene
şi au plecat viclene, ca liliecii-n zbor.
Se mai întorc din când în când, în noapte,
când cerul le dă aripi şi-apoi se plânge de îngeri fără dor,
nu mă mai tânguiesc,
chiar dacă omul de lângă mine doarme,
le-avertizez şi dacă nu le pasă,
duc puşca singură la ochi şi le omor.

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s