De după ceţuri, strâng din dinţi
nişte fulgi, copii cuminţi,
vântul îi trage de urechi
şi-atunci se prind de mâini, perechi
şi râd şi spun că nu le pasă,
că iar au fugit de-acasă,
mama-iarnă le promisese gheţuş,
când îi spăla pe cap, la duş,
dar au zbughit-o în decor,
când gerul le-a rânjit din congelator.
Nervos, după discuţia c-un nor,
soarele, recunoscut că se aprinde cam uşor,
le-a dat un bobârnac şi nu se lasă,
până nu-i vede înapoi acasă.
În curte două sănii bârfesc dezamăgite,
tot în şomaj, deşi aveau CV-uri pregătite.
Reclame
