Ficţiuni matrimoniale

wedding day 1

– Va trebui să te măriţi!
– Mamă, am mai avut discuţia asta, de cel puţin o sută de ori! Cu cine vrei să mă mărit? Cu unul din celebrii fii ai prietenelor tale?
– Nu, Lena, cu cineva care să nu te supere, că de câte ori te sun eşti pusă pe scandal. Tata nu-ţi va lăsa pe mână compania, dacă nu te măriţi şi e timpul să iasă la pensie.
– Mi-a transferat totuşi mare parte din puterea decizională, nu văd cui altcuiva ar fi dispus să o lase.
– Ar putea s-o vândă. Taică-tău e, totuşi, un misogin.
– Vrei să spui că m-ar priva de dreptul meu de unic moştenitor, lăsându-i-o unui oarecare soţ al meu?
– Nu, dragă, compania va fi a ta, dar doar dacă te măriţi. Taică-tău s-a însurat şi ca să nu pară că a înregistrat un eşec, a început să propovăduiască binefacerile instituţiei căsătoriei, nu din bunătate sau vreo înţelegere subită, ci ca să-i vadă şi pe alţii, la fel de deştepţi, căzuţi în capcană. Deşi pentru el nu a fost un supliciu, declaraţia în sine e un adevăr. Nici nu ştii câte hârtii a trebuit să semnez, înainte de a mi se permite prima probă de rochie de mireasă. Nici nenorocitului care te va lua pe tine nu-i va fi uşor, e ca şi cum ai primi în dar un bibelou, pe care nu ai voie să-l atingi decât când eşti obligat să-l ştergi de praf, miercurea şi vinerea. Sâmbăta e ziua de paradă a colecţionarilor.
– Poate şi eu gândesc la fel ca tata …
– Poate, dar ai o genă de la mine care te fereşte de o supradoză de ipocrizie, numeşte-o grăsime de gâscă, e cea care te ţine la suprafaţă. La banii tăi, nu-ţi poţi permite să fii proastă, trebuie să ai mereu pregătit, la îndemână, un arsenal de idei.
– Săracul tata, el nici nu ştie că războiul a fost pierdut în culise!
– Tata a avut înţelepciunea de a şti să se facă iubit şi de a-şi afişa fericirea pe prima pagină a tabloidelor, lăsând scandalurile să moară de plictiseală pe ultima.
– Mamă, îţi mulţumesc că mă iubeşti.
– O spui de parcă e un efort.
– Uneori cred că e.
– Desigur, altfel ai fi apărut în poze doar la galele de binefacere ale lui taică-tău şi ai fi avut deja trei copii, cu unul din directorii lui. Noapte bună, Lena şi nu uita, căsătoria nu e pentru toată lumea, dar are câte un avantaj pentru fiecare.

                                                                           * * *

– Simina, ce e cu alerta asta pe panoul de securitate?
– E iar despre el … traducătorul!
– Parcă am auzit ceva de la tata … că îl avem pe cel mai bun. Am şi uitat deja. Poţi să iei, te rog, legătura cu Matei, după ce calmează situaţia? Să vină cu un raport amănunţit. Ce face de fapt? Vine băut la serviciu, pipăie colegele de birou?
– Nu, dacă te uiţi pe fereastră, ai să-l vezi în parcul de peste drum. Îşi ia de lucru şi se mută pe bancă, când e vreme frumoasă. Unele documente sunt clasate ‘top secret’, de aici … supărarea.
– Înţeleg, împarte secretele firmei cu porumbeii, că mă gândesc că niciun serviciu de spionaj nu şi-ar trimite angajaţii la întâlnire, sub atenta supraveghere a camerelor noastre de filmat. Cunoscându-l pe tata, aş zice că din ele e făcută tencuiala clădirii. Roagă-l pe Matei, te rog, să mă onoreze cu o discuţie între patru ochi. Tata oricum ne va delecta, mai târziu, cu un comentariu sarcastic şi înregistrarea.
– Credeam că ai neutralizat toate microfoanele din birou.
– Crezi că tata renunţă aşa uşor? Ar fi ca şi cum l-ar suna de la operă, să-i spună că i-a fost anulat abonamentul. Nu e înnebunit după muzica clasică, dar s-ar simţi rănit în mândria de a se afişa drept cunoscător. Şi nici sopranele nu şi-ar mai face apariţia la galele lui de caritate, lăsându-l pe mâna comercialului, care, fără să se dezmintă, şi-ar dona timpul, în loc de bani. Poate tata îmi va lăsa într-o zi compania, dar nu o va părăsi niciodată.

                                                                              * * *

– Matei, ce e cu traducătorul ăsta de dă peste cap calmul tău proverbial? Lasă-l în plata Domnului! Dacă crezi că îţi pune grijile în cui, iau parcul din mâinile primăriei …
– Domnişoară Lena …
– Lena!
– Lena, traducătorul ăsta e un ciudat, lua contracte din firmă cu el în parc şi nu asta mă frământă, i s-a interzis deja să mai scoată documente din birou, acum şi le copie pe laptop, problema e că le trimite la timp, traduse, via email şi apoi pleacă acasă, fără să anunţe pe nimeni. De câteva ori şi-a uitat laptop-ul pe bancă! De câte ori m-am dus să-l atenţionez, l-am găsit jucând Solitaire. Tatăl tău e foarte mulţumit, am vorbit deja cu el, dar pentru noi e un coşmar! I-am agăţat un ‘scai’ de laptop, dar să urmărim şi bezmeticul ar însemna un chin pentru oamenii mei şi cheltuieli în plus. Alergăm după cai verzi pe pereţi …
– Cred că am o soluţie pentru tine, dar mai întâi trebuie să fac cunoştinţă cu traducătorul ăsta aiurit. Cum l-ai cataloga: arată bine, binişor, e atrăgător sau … mă rog … preponderent inteligent? Taci deja de două minute, să înţeleg că e greu de descris sau e prins deja într-o altfel de relaţie?
– Scuză-mă, sunt surprins, şocat de-a dreptul, sincer să fiu, dar nu am de gând să comentez. Abia acum îmi dau seama cât de mult vă asemănaţi, dintr-un anume punct de vedere, şi tu mi-ai dat destulă bătaie de cap până ţi-ai mutat cartierul general aici, în birou.
– Pentru mine era important să văd ce se întâmplă cu adevărat în firmă. Şi oricum, eraţi destul de plictisiţi la vremea aceea, burlaci declaraţi, neştiind ce fericiri vă aşteaptă prin celelalte departamente.
– Hahaha, n-o să te contrazic. Dacă ar afla Carmen, ar aduce-o în vizită pe soacră-mea şi mi-e de ajuns că e prietenă cu maică-ta! Mă duc să-ţi trimit zăpăcitul, dacă nu l-a ciufulit cumva vreun porumbel.

                                                                                * * *

– Am de ales?
– Domnule, v-am cerut în căsătorie, nu v-am numit încă, toţi avem de ales.
– Mai e nevoie să vin la serviciu?
– Nu, puteţi să vă dedicaţi plimbărilor lungi, prin parc.
– Am multe defecte.
– Sunt convinsă.
– Ne tutuim?
– Când doriţi.
– Acum.
– De acord.

                                                                         * * *

– Lena, e pentru ultima oară când îţi mai las mesaj pe robotul telefonului! Au trecut deja două săptămâni de când eu şi tata ne-am întors din călătoria voastră de nuntă şi de când încerc să-ţi vorbesc. M-am săturat să-mi tot spună bărbatul ăsta al tău că eşti la baie şi secretara că eşti în şedinţă! N-aş vrea să mă cobor într-atât încât să te întreb ce mănânci. Te aştept la o cafea, mâine la prânz, dacă nu vii, îl trimit pe taică-tău să te ajute, la firmă, parcă mi-ar părea rău să-ţi neglijezi, din vina grelei moşteniri, familia.

                                                                          * * *

– Bună ziua, mamă!
– Ştiam eu că ai să-ţi faci timp …
– Dacă crezi că am să mă las manipulată, precum tata, doar ca să nu te prindem pe picior greşit, te înşeli. Eu şi Adrian nu ne luăm prea tare în serios.
– Mă bucur că ai adus vorba, despre soţul ăsta al tău voiam să vorbim. De când am venit, numai despre el aud vorbindu-se pe la colţuri.
– De la prietenele tale … vrei să spui.
– Dacă ai ieşi mai des din birou, ai vedea că de fapt toată lumea vorbeşte.
– Îi place să umble prin parcuri, vorbeşte cu porumbeii, m-aţi înnebunit cu chestia asta! Încă lucrează pentru firmă şi face o treabă mai bună decât mulţi care stau proptiţi de scaune, prin birouri.
– Soţul tău umblă cu alte femei. Menajera l-a găsit prins sub cearceafuri, între două şi nu a găsit altceva de zis, decât să se scuze că uitase că era ziua de spălat lenjeria.
– Te rog să te opreşti, mamă, nu credeam că tocmai tu ai să pleci urechea la tot ce bârfeşte personalul casei. Te credeam mai snoabă de atât! Ce se întâmplă în căsnicia mea, mă priveşte. Dacă ai terminat cu datul ochilor peste cap în faţa fetelor ăstora, poate le rogi să servească tortul, ştiu că nu ai uitat că nu vin, dacă nu-mi spun, când sun, de la bucătărie, că au pregătit din cel cu smântână şi nuci.

                                                                          * * *

– Doamnelor, dacă nu vă cer prea mult, poate vă retrageţi pentru o jumătate de oră în dormitorul de alături, să vă împrospătaţi machiajul, cât schimb o vorbă cu soţul meu.
– Hihihi
– Nu durează mult fetelor, poate pregătiţi şi o gustărică între timp, nevastă-mea tocmai ce a picat de la serviciu şi sigur îi e foame. Ai venit devreme, dragă sau m-au făcut fetele astea pricepute să pierd noţiunea timpului?
– Am venit la timp, nu spuneai tu că dragostea e premeditată? Voiam să te întreb dacă eşti fericit.
– Sunt şi nu sunt, dar dacă nu e pe ordinea de zi, nu credeam că îţi pasă.
– Ţi-am oferit viaţa pe care ţi-ai dorit-o, nu îţi mai place?
– Ba da, ba da. Doar că între timp am ajuns să-mi doresc şi altceva. Ştiai că aşa se va întâmpla … Ştiai, nu-i aşa?
– Nu, nu ştiam, credeam că dintre noi doi tu eşti înţeleptul.
– Ei bine, nu sunt! De fapt sunt. Vreau să vii pentru mine acasă.
– Am venit, dar tu nu eşti niciodată aici. Ce e azi altfel?
– Tu?
– Tu?
– Celălalt!

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s