Zet-uri şi pet-uri

tel fix

Sunt soacra lui Zorro. Când are timp, luptă pentru drepturile mediului înconjurător. Ascund de el sticlele de plastic. În rest, e expert în calculatoare, de câte ori vin în vizită meştereşte câte ceva la cel de acasă. Bănuiesc că l-au cumpărat stricat, ca să testeze noile programe de reciclare. Avem o relaţie civilizată, de câte ori ne întâlnim fiecare îşi vede de telefonul lui. De vorbit, vorbim pe Facebook, deşi fiică-mea mă ameninţă cu block, dacă mai comentez la pozele prietenelor ei. Mereu mă scuză, că nu aveam ochelarii la mine, de parcă cu siliconările de azi mai am nevoie de ei.
Când i-au furat lui bărbatu-meu telefonul, a trebuit să stăm pe antidepresive până la venirea pensiei, când am putut să-i luăm altul. Am fost nevoiţi să dăm mult mai des piept cu realitatea. Ca să nu ne certăm, şi pe telecomandă şi pe telefon, ieşeam mai des din casă. Eu mă opream la cuscra, ca să facem nişte poze în grădină, el în parc, la o partidă de table. Când l-a prins ploaia, a fugit să se adăpostească la copii. De acolo a făcut ceva ce se jurase să nu mai facă (fusese cât pe ce să rezilieze contractul), m-a sunat pe telefonul fix. Ploua cu găleata şi în frigider nu era nimic de mâncare. Doar apă plată, frunze de rucola şi spanac, miez de nucă şi miere de albine. Ba fiică-mea, ca să salveze situaţia, îl certase din cauza colesterolului şi-i pusese în mâini o roşie şi două ridichi. Am scos ce mai aveam prin congelator şi am fugit cu un taxi, să mă ocup măcar de cină. Copiii au ripostat, cu groază, dar s-au calmat când le-am amintit că sâmbăta şi duminica puneau poze de la şaormerie. După ce ne-am lins pe degete, a trebuit să ne declarăm învinşi de oboseală şi am cerut azil politic în camera de oaspeţi.
Scandalul a început de la faptul că am folosit crema anticearcăn a ginerelui, demachiantul şi nu m-am putut abţine să testez şi abţibildurile pentru puncte negre. Prinsă cu mâţa în sac, n-am ştiut cum altfel să mă apăr decât aducând în discuţie faptul că pe vremea mea, dacă erai bărbat, nu împărţeai frizerul şi cosmeticiana cu nevasta. Atunci, în mijlocul gălăgiei, am avut marea revelaţie – eram soacra lui Zorro! Auzind schimbul de cuvinte, ginerele meu a sărit în ajutorul nevestei, direct din patul conjugal, cu nişte ochelari de mătase uitaţi pe ochi. S-a împiedicat de şoricelul de cârpe al pisicii şi a aterizat direct în cadă. Atunci am descoperit că era şi spân, de la gât în jos, fiică-mea nu se măritase cu Harap Alb. Când a ieşit din cadă, deşi fiică-mea îi smulsese masca, făcându-l să urle că va rămâne cu umbre vineţii sub ochi, s-a împiedicat de pisică, venită în ajutorul tovarăşului de joacă. Poate ar fi fost mai bine să-şi tundă şi moţul din vârful capului, să nu-i mai cadă pe ochi, aşa cum nu mai lăsase nimic pe la tâmple, ca să-i intre în urechi. De auzit ne auzise destul de bine. A sărit ca ars şi a dispărut în dormitor, murmurând ceva în limba engleză, în barbă, în barba parfumată şi pomădată, prinsă într-o fundă, să nu se încâlcească, când de nervi am scăpat nişte gaze. Amândurora le-au dat lacrimile, deşi nu încercam decât să pun capăt neînţelegerii, ba m-au acuzat de hărţuire şi manipulare. Bărbatu-meu nu ştie să înjure decât pe româneşte. Deşi eram dispuşi să plecăm înapoi acasă imediat, chiar şi pe jos, la bunul plac al răufăcătorilor, singurii care mai căutau ceva de făcut pe străzi, la ora aia, ne-au trimis în camera noastră. Nu singuri, ci înarmaţi cu best-seller-uri (se ştie că bătrânii nu au somn) despre relaţiile părinţi – copii, furtul de energie şi roaba lui Dumnezeu – yoga, un fel de mătănii feng-shui.
A doua zi, de dimineaţă, a trebuit să-mi cer scuze, ginerele meu arăta proaspăt ca o garofiţă şi îi revenise şi vederea, după ce îşi strânsese părul de pe creştet în coc. Eram curioasă pe cine o să strige copiii prima oară ‘mama’, asta dacă vor găsi timp să facă unii, printre reprize de socializare la evenimente muzicale şi postări pe reţelele sociale. Măcar avem un nepot-pisic, mai frumos decât puricoşii vecinelor mele. Stă la noi când mami şi tati pleacă în concediu, dar nu fără tabletă şi fără să vadă ce peisaje frumoase postează mami pentru el, de la celălat capăt al pământului. Tati e mai sensibil, pune poze cu celelalte mame care duc dorul puişorilor, pierdute în peisaj.
Sunt soacra lui Zorro şi e de-ajuns să pun un Z pe borcanele de zacuscă.

zorro 2

Anunțuri

Un gând despre “Zet-uri şi pet-uri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s