Emanuela ot Berchişeşti – Start-up

floral dress she

Am stat şî la bloc. Acolo, la mini la Suşeava, pi undi s-o îngropat şî băietu’ cela, Ştefan, aceala pi cari l-o trimăs mă-sa sî mai deie pisti cap la câţiva turşi, iară iel i-o bătut pi tăţi, di nervi, că ş-o uitat cheia acasă ş-o trebuit să scoali hoaşca din somn.
Di la jeam videm cum cară lumea apă la pet. La ci să cari apă la pet, când la ghivetă curji din aceea reci şî cu gust di izvor di munti, di la Berchişăşti? Aceea apă, bre! Şî cu pet-urile iestea … mari problemă! Merji la plajî, pet-uri pi plajî, merji la munti, pet-uri în paduri, merji la gratar, pet-uri pisti tăt. Plină lumea di pet-uri! Într-o bună zî ari sî ni obliji sî li luăm în gazdă, ş-apoi numa’ atuncea o sî ni trezâm cî noi stăm di fapt la ieli în chirie. Ari sî ni sufoci, ari sî ni acoperi cu fulji di plastic, pânî crăpăm.

Întri timp am învaţat ceva carti, cî doară nu iera sî stau tătă zâua la jeam. Cum nu dăde niminea sfoară în ţară, cî trecusă dimult vremea prinţesilor, am plecat io, di bunăvoie, sî-mi caut norocu’ pin lumi. Pi undi mă ducem, auzăm aceeaşi placă: „Din muncă cinstită nu se poate trăi. Ai valoare, vrei bani, n-ai voce? Mai ia-ţi un serviciu!”. La Bucureşti, aciia, au altă vorbă, am lasat baltă vorba me dulşi, moldovinească şî iacătă-mă, nu o Chiriţă, ci un fel di cucoană …

Fiind eu intelectuală, citeam şi presa. Ce-mi văzură ochii?! „Ziua profesoară, noaptea escortă!”. Două slujbe, două posibilităţi. Nu eram frumoasă, dar din condei dermatograf faci până şi din broască prinţ. Îmi trebuia un nume sofisticat şi-am zis să plagiez şi eu unul din filmuleţele cu care toată lumea îşi umplea imaginaţia de căminist. În România toată lumea apreciază un plagiat de calitate. Emanuela ot Berchişeşti! Mă simţeam ca o ducesă.

Într-o luni, de dimineaţă, m-a anunţat directorul că urma să plec în delegaţie. Un seminar despre nevoia de Harry Potter a şcolarului. Când nu ai chef să înveţi nimic, măcar să ai senzaţia că ai să te descurci mai bine dacă ştii formula magică …
Doctorii, arhitecţii, funcţionarii ministerelor pleacă în delegaţie la Bruxelles, la Praga, la New York sau măcar trag o fugă la Sinaia. Pe mine directorul mă trimitea la Călăraşi. Eu crezusem că acolo era grădină de zarzavaturi.
Seminarul? Plicticos. Nu e de mirare că amazoanele educaţiei credeau că e nevoie de o bagheta magică … Cu urechea externă ascultam prelegerile, de la ciocănel şi timpan încolo pusesem nişte muzică. De la atâta tremolo mă apucase o poftă nebună de slujba cu numărul 2. Dar mai întâi trebuia să-mi livrez prezenţa la cină.
Pentru Călăraşi îmi luasem numai rochii înflorate, spatele gol urlase din dulap că voia la Paris, când l-am lăsat şi-am plecat. De parcă Turnul Eiffel ridică brusc temperatura!
Nu ştiu dacă faţa mea lungă sugerase cuiva că aş avea ceva în comun cu iapa, dar îmi găsiseră un mut, să ne ţinem de companie. Mutul se îndopa, numai să nu fie nevoit să vorbească. Şi tot aşa până a venit cafeaua şi un degetar de coniac. Atunci şi-a întins, satisfăcut, picioarele pe sub masă, încadrându-le pe ale mele, roşind ca mireasa la întrebarea de fată mare. Mă trecea un şir indian de furnicături, de la exhibiţionismul exagerat al sandalelor până la vena de la gât, şi de acolo, care cum, se înghesuiau de-a buşilea pe sub pleoape.
Cunoscusem numai bărbaţi de calitate. Îi alegeam mai ceva ca pe căpşuni, ce era să fac cu mutul? Dar toţi fâşneţii şi cocheţii erau luaţi, de-aia îmi repartizaseră mie plicticoşenia pământului. Parcă Vuitton-ul meu nu mirosea tot a Givenchy, ci a brânză de capră!
„Ei, lasă, că-l fac eu să-i sară bretonul de pe frunte!”

– Ai băut vreodată apă de Berchişeşti?
– Nu înţeleg despre ce vorbeşti, la noi tata împărţea vin cu polonicul.
Nici n-a fost nevoie să-i fac cu ochiul. Era din ăla de recicla pet-uri.
Ş-apoi dacă nu a vorbit până dimineaţă, ca o moară stricată! Peri albi mi-a scos. A trebuit să mă ţin de braţul lui până la ceaiul de mic dejun, îmi tremurau fălcile de la atâta râs. Mutul avea liste întregi pline cu bancuri şi era în stare să inventeze măscăreli la minut! 

Luna viitoare – schimb de experienţă la Calafat. Cum adică nu atragem fonduri de la Uniunea Europeană?

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s