One night stand

wedding in red

Sufeream de tristeţe, de lipsă de poftă de viaţă. Pe deoparte mă pândea dezolarea, bătând secundele cu talpa mâinii, nerăbdătoare să ajung, pe de alta obişnuinţa, lipită de picioare, ca un strat gros de clei, disciplinându-mi visurile la şcoala de corecţie a somniferelor.
Prietena mea Zoe suferea implementări de bună dispoziţie zen. Pentru că plânsese mai mult de două luni după un popă cu care fusese măritată şi care se dedicase trup şi suflet enoriaşelor interesate să guste puţin rai încă de aici, de pe pământ, înainte de a se înscrie, cu tot cu donaţii, pe lista de zbor, maică-sa o cadorisise cu nişte cursuri de religie alternativă.
Dumnezei de hârtie, Dumnezei de flori de câmp, Dumnezei de apă dulce, Dumnezei de duminică şi Dumnezei de jucărie, uşor de ţinut în buzunar.
Mă rugase s-o însoţesc la petrecerea de final, după ce refuzasem categoric să mă înrolez şi la rimele predicilor. Singurului Dumnezeu, cu care m-am tras de şireturi, i-am promis disponibilitate de a da idei, nu sfaturi.
Sala de bal fremăta cu lejeritate, ca o burtă ghiftuită cu discursuri absolvente ‘magna cum laudae’. Mâncasem înainte şase linguri de piure de banane, citisem pe undeva că aveau o înţelegere cu creierul, s-o lase mai moale cu autoanaliza şi comentariul. Deşi purtam o rochie cu spatele gol, niciun prinţ nu mă invitase la dans, numai un vecin rotofei, unchi al unuia dintre ospătari, chemat de urgenţă să ocupe unul din locurile goale. Guvernele din toată lumea îşi exprimaseră indignarea vizavi de risipa de mâncare. Aveam un prinţ şi acasă, dar evenimentele lui erau mai interesante decât ale mele, mărinimos totuşi în a-mi acorda libertate de mişcare, poate îi simţeam lipsa – o ocazie numai bună să vorbesc despre el. Eram într-o relaţie, nu cu El Însuşi, ci cu un brânci de-al lui Dumnezeu. Unul dintre ei. Mai puţin faţeta Allah, profetul i-a recomandat, drept odisee creştină, o lectură a simpaticilor ‘Dr. Jekyll & Mr. Hyde’. Acolo, în ceruri, au un fetiş pentru personajele negative, apar mai des în poveşti decât cornul abundenţei de lapte şi miere.
Ca să mă laud cu coloana vertebrală, fină, lungă, delicată şi ca să ascund un pic din neajunsuri, colţuri de gură căzute, m-am reaşezat, de data asta pe scaunul întors invers. Nu era nevoie decât de renunţarea la adeziunea piciorului peste picior, rochia era lungă. Apucasem să beau nişte vin, ţigări nu se fumau în spaţii acoperite. Cel puţin Zoe părea să aibă succes, mie îmi rămăsese timp să admir nişte broderii de încălţăminte. Până mi s-a oprit sub nas o pereche mată, cu cataramă discretă şi linie clasică. De trei ori m-a călcat pe picioare pe ringul de dans, nu din lipsă de graţie sau încurcătură de ritm, ci din neputinţa de a mă repatria scaunului. Nici nu ştiam că inima are dinţi, dar ne clănţăneau pe aceeaşi senzaţie de frig, pe aceeaşi nevoie de răsuflare pe respiraţie.
– O singură dată!
– Doar o dată!
Am consimţit ca doi proşti şi am fugit, de mână, fără timp de cine ştie ce rămas bun. Am ales un hotel, intimitatea combinată cu spaţiul lui personal ar fi conceput urmări pe pat de amintire.
Eram într-o relaţie care îmi dădea sens, îmi dădea pace, nu-mi dădea foc. Iubirea fusese călcată în picioare de obişnuinţă, trecuse dincolo de resuscitare. Nu plecasem, mă închinam bisericos.
Noaptea a fost un caleidoscop de senzaţii şi emoţie, nu mai trăisem aşa ceva. Când ne-am trezit, unul în braţele celuilalt, zorile îmbătrâniseră. Maturitatea zilei a adus pe trupuri un duş rece, în suflete amăreala unui regret. De ce căzusem de acord pentru o singură noapte? Era prea târziu să renegociem, el păşea în faţa altarului, eu peticeam o relaţie de care nu aveam curajul să mă dezbrac. Ne-am despărţit crud, dureros.
Au trecut zece ani. L-am căutat pe sub gene şi după fiecare apel de telefon. Când ni s-au întâlnit privirile, în restaurant, am ştiut că visele se vorbiseră între ele. Divorţase. Demult. Plecasem din confortabil. Demult. Nu ştiam cum ne cheamă.
Ştii ce e formidabil? Purtam deja acelaşi nume de familie.
Îl urăsc, am pierdut un deceniu de fericire. Îl iubesc, în sfârşit m-am dumirit.

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s