Doagele lui Diogene

Stack up our best-ever chocolate sponges and smother in an Oreo biscuit icing to make this towering celebration cake

Nu ştiu dacă s-o numesc intuiţie sau visul de astă noapte, dar de la o vreme începuse să-mi miroase a minciună prin casă. Şi nu pusesem demult aluat de gogoşi la dospit. Cu Horincu mă iubeam de vreo şase ani, deşi nu avea chef de acte, fotografii şi buchete de flori la Primărie. Ba parase şi cele mai persuasive apropouri. Ceva din poveţele bunică-mii parcă nu-mi dădea totuşi pace:”Nu te culca pe-o ureche, dacă e să ai vreun coşmar, măcar sunetul să fie de calitate, stereo!”. Suspiciunea se învârtea prin mine, ca o leoaică ademenită în cuşcă. Ce să fac? Ce să fac?
Într-o seară mă întorceam, mai epuizată ca de obicei, de la serviciu şi peste imaginea de paradis, cu mine tolănită pe canapea, cu o găletuşă de îngheţată şi telecomanda în mână s-a suprapus determinarea fetiţei vecinei mele de palier. A doua zi avea de trecut un test la matematică şi părinţii ei erau poeţi. Striga după ajutor. Nu numai că m-am oferit, dar am mulţumit în gând coincidenţelor caligrafiate astral, că îmi dăduseră ideea. Tot a doua zi l-am apucat pe Horincu de mânerul valizei, cu care venise şi l-am azvârlit pe uşă afară. Prea mă obişnuise cu obişnuinţa. Ori îmi dădea un semn de dragoste, ca la tropice, ori se ducea în taigaua mă-sii şi mă lăsa să-mi văd singură de expediţiile la Polul Sud. Am ocolit, cu bună ştiinţă, Australia, acolo fac întruniri multe specii de insecte ucigaşe, răzbunătoare şi otrăvitoare. Degeaba a plâns el că e bun, că pentru mine e cel mai bun, de neînlocuit, că până şi chiria era modestă şi muzele satisfăcătoare, am rămas fermă pe poziţie. Trecuse vremea vorbelor, se instalase o dictatură flămândă de dovezi. Deşi mulţi propun Iubirea în defavoarea Războiului, cineva tot trebuie să stea de pază, altfel vine fitecine şi folosindu-se de trăgaci, o împuşcă.
Nici nu am trântit bine uşa, că a şi început tortura nervilor, caruselul gândurilor. Oare avea unde dormi? Avea unde să mănânce? Dacă mă-sa lui Ştefan cel Mare tot nu dădea drumul la uşă? Cine o să-i spele hainele, cine o să-i dea la curăţat costumul gri şi cine o să-i cumpere la timp pastă de dinţi şi cremă de ghete?
Slavă Zuckerbergului, chiar înainte de miezul nopţii, o prietenă şi-a schimbat statusul din ‘singură şi interesată’ în ‘îmbrăţişând o nouă relaţie’!
Nu ştiu cum de există atât de mulţi absolvenţi de la ‘Şcoala Vieţi’, că eu nu am trecut de niciun test.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s