Fără nume şi pronume

String extra invitation envelopes on a string for a makeshift photobooth backdrop. | 33 Cheap And Easy Ways To Throw An Epic Harry Potter Halloween Party

Prima anonimă s-a insinuat în viaţa noastră într-o joi. Mascându-şi în plic aversiunea faţă de preşul de la intrare, a rămas în aşteptare, deşi gândise exact momentul, de când m-a văzut intrând pe uşă.
Ţineam un magazin de zaharicale, aş fi preferat unul de bijuterii, dar nimeni nu mai oferea în dar, de Crăciun, inele de logodnă, ca pe vremea bunicii. Statisticile nu erau mai blânde nici cu perechea de cercei. În ziua aceea livrasem o comandă de delicatese turceşti, încă mai aveam broderii de zahăr pudră pe fusta de mohair şi mâinile îmi miroseau a nucă şi a trandafir. În drum spre casă oprisem la supermarket, palma îmi amorţise sub un cofraj de ouă. Duminică aşteptam musafiri şi mă hotărâsem, în ultimul moment, să servesc, la aperitive, ouă umplute. Găsisem într-o revistă pentru gospodine o reţetă de paté de ficat de pui, care se potrivea perfect ca umplutură. Ca să nu pară că am renunţat definit la dietă, aveam să le aşez în găoace, pe foi de salată şi felii de castraveţi. M-am dezlipit cu greu de scaun, să văd cine bătuse la uşă.
Plicul îmi era adresat. Părea atât de nelalocul lui pe gresia rece, încât l-am ridicat cu oarece milă, convinsă că erau nişte urări de Sărbători, venite prea devreme, probabil din vecini. Poate unii avuseseră norocul să plece în căutarea lui Moş Crăciun, primul venit, primul ofertat.
Nu era nimic cu iz personal înăuntru, doar o notă minimală, tipărită la imprimantă:”Soţul dumitale opreşte la domnişoara Cristinela, în drum spre casă.”
Cristinela era o tânără mlădioasă, o faţă dulce, de fetiţă bosumflată, asistentă medicală la Spitalul Central. Mi s-a strâns inima pe corzi. Dacă aflase că suferă de vreo boală incurabilă şi avea nevoie de supraveghere permanentă? Am început să-mi fac vânt cu reţeta de paté. Poate exageram, poate era doar o infecţie la rinichi şi avea nevoie doar de nişte injecţii. Noi niciodată nu vorbeam despre suferinţe. Despre artă, da, despre cărţi, da, dar niciodată despre dureri de spate.
Am pregătit masa pentru cină. Am încălzit musacaua, care mai rămăsese de cu o zi în urmă şi i-am plasat, sub coada sidefată a cuţitului, nota cu pricina. Voiam să-l liniştesc, că ştiu şi empatizez. N-a întârziat mai mult de o jumătate de oră, deci nu era nimic grav. După un schimb de haine şi sărutări, ne-am aşezat la masă. A ridicat surprins plicul, iar după ce a citit, m-a privit fix câteva minute, ochi în ochi.
– Doar sex, dragă, nimic serios.
Am evaluat, la rândul meu, tăcerea şi situaţia, după care ne-am continuat liniştiţi cina.
Următoarele anonime au sosit la intervale regulate, păstrând o oarecare eleganţă, a nedatului complementar cu părerea. Ca într-o piesă de teatru, la cererea publicului, erau introduse personaje din ce în ce mai interesante, care să captiveze audienţa: o profesoară de geografie, o colegă de birou, nevasta unui consilier de la primărie, o artistă, o tânără politiciană. Răspunsul lui a rămas neschimbat, indiferent la circumstanţe.
Ultima a căzut ca o ghilotină:”De data asta e la mine.”.
Crezusem că îmi era prietenă. M-am simţit trădată, lipsită de înţelegere.
Am găsit destul de uşor alinare, societatea se mişcă cu paşi repezi spre neutrul moralei – albirea industrială a principiilor.
Venise rândul meu să dau o lovitură laşităţii de anonimă. Nu i-am mai aşteptat răspunsul, i-am lăsat doar nota, sub nepăsarea de sidef a cuţitului şi am plecat:”De data asta e dragoste şi mă ia în serios.”.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s