Polologhie (2015)

No automatic alt text available.

“Fericiţi cei săraci cu duhul, căci a lor este împărăţia cerurilor.”
Fericiţi cei cumpătaţi în gândire, prin grija lor raiul nu are nevoie de hârtie igienică.

Premierul Marii Britanii solicită Parlamentului votul pentru a ataca ISIS. Într-unul din ziarele Regatului apare un titlu, cum că folosind banii cu care s-ar plăti războiul s-ar putea repara şi construi nu ştiu câte sute de mii de adăposturi şi cămine pentru refugiaţi. Sigur că da. Încurajăm ISIS să violeze cât mai multe fetiţe de 9 ani, ca să putem noi avea grijă de ele, să le plătim psihologi şi să le luăm interviuri, să vadă şi alţii ce mai înseamnă suferinţa. Să încurajăm ISIS să mai descăpăţâneze nişte creştini în direct, să mai ardă de vii nişte homosexuali, să ne mai pună nişte bombe sub scaun, la cinema. Adorăm să pansăm toate rănile astea, să ieşim cu flori în stradă, să ne facem selfie-uri, arătându-le un deget de mijloc. În loc să le ardem două palme peste faţă şi să curăţăm locul unde au depus ouă, noi aruncăm cu petale de trandafiri şi intonăm, solemn, o creaţie a lui John Lennon. Nu ştiu după a câta descoperire am reuşit să ne tâmpim aşa tare sau e pur şi simplu adevărat că doar câţiva de pe planetă refuză ochelarii cu paiete, restul suntem angajaţi de vodevil. Suntem toţi nişte curvari, beţivi, hoţi şi mincinoşi, dar avem specialişti care studiază aceste stări transcedentale şi vin cu explicaţii. Avem nevoie de astfel de specialişti, ai noştri ca brazii, pentru că, deşi suntem nişte mizerabili, nu ne facem curat sub căciulă nici morţi. Avem în schimb nevoie, ca de aer, de proiecte mari. Dumnezeu poate fi bătut la masa de biliard, suntem prelungirea unui tac mai lung. Ne năpustim pe salvarea planetei, a copiilor flămânzi, a dietelor ce preţuiesc viaţa porcului. Dacă ne-am primeni individual, poate nu s-ar mai cheltui atât de mulţi bani pe strânsul gunoaielor de pe stradă. Civilizaţiei încercăm să-i băgăm, cu forţa, pe gât o reproducere Renoir a bunătăţii, în timp ce unii, care nu se mai trezesc din beţia narcisismului, trag cu puşca în tot ce mişcă şi chiar în partea aceea a istoriei noastre care, deşi inertă, pe unii dintre noi încă ne mai mişcă, pe dinăuntru ce-i drept şi n-avem autorizaţie să facem paradă. Nici în grădina americanilor nu se mai aşează îngeri pe gânduri, demult. Dau bani să se pornească războiul, dar opresc plăţile înainte de a se finaliza proiectilul, pentru că industria de armament ar rămâne fără clienţi. La ruşi, nicio surpriză, ei au de toate şi dau şi altora, gratis, le plac statuile mai mult decât banii. De turci voi zice doar atât – cum sunt pistoalele, se descarcă şi în mâna copiilor. Am început să ne naştem direct ipocriţi şi de-aia nimeni nu se tratează ca de o boală. Suntem ceea ce suntem şi avem oameni de ştiinţă plătiţi să găsească o explicaţie.
Nici la Cântarea României nu era aşa o risipă de calităţi artistice şi suflet candid, ca la summit-urile de salvare a planetei. Venim la întâlnire cu avioane, maşini scumpe, folosim apă caldă, curăţată chimic, de bacterii monstruoase, ne îmbrăcăm cu haine vopsite artificial şi nu cu zeamă de cireşe amare ( s-ar înfiinţa automat şi un comitet de salvare a cireşelor amare ). Plângem de mila porcului dus la abator, ca să aibă nişte flămânzi ce mânca ( e mai ieftin ca vaca ) şi a curcanului, în aceeaşi măsură, dar scriem cu drag o anonimă pentru ca vecina să-şi piardă locul de muncă. Atât de multe exemple îmi vin în minte, căci este rutina zilelor noastre, încât ar trebui să-mi blochez pagina de Facebook doar cu sumarul şi câteva poze.

Aşa facem şi în iubire.
– Mă iubeşti?
– Te iubesc, unic, de nerepetat…
– Lasă că ştiu eu, vrei să ne căsătorim.
– Da.
– Aha, îmi vrei banii … şi casa … relaţiile bune cu vecinii … faima de marcator la baschet …

Sau la beţie.
– De ce bei, Ioane?
– Sunt un timid, n-aş mai avea succes la femei.
– Dar eşti însurat cu o femeie frumoasă şi bună. În plus, s-ar putea să faci ciroză …
– E renumele, ceilalţi or să creadă că nu mai pot.
Ion a murit de ciroză, încă tânăr, dar acoperit glorios cu lenjeria a peste 1000 de femei, în loc de epitaf.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s