Criză de pământ

scan0103

(Tata, bortelind cu sapa)

Ploaia ocoleşte strigătul de fiinţă,
în întuneric îşi caută gropile fără sămânţă,
gropile mute, aşteptând zadarnic copac,
în care doar aerul frământă cer, ca pe cozonac,
gropi a neputinţă, gropi zădărnicite,
unde numai lacrimi ajung, surghiunite
din preamultul norilor, din emoţii de zeu,
ele şi-au ratat propriul Dumnezeu,
gropi în umbra timpului, gropi fără erou,
un abis în moarte, cuvânt rupt de ecou,
gropile uitate, cu guri pline de apă,
blestemând noroiul şi laşitatea de sapă.
Îmbrăţişez gropile, verdict definitiv
de singurătate până jos, la tiv.

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.