Arvună pe minutar

Related image(www.goodfon.com)

 

M-agăţ de marginile zilelor cuminţi,
să-mi scape sufletul de-acelea ce-şi vând orele pe-arginţi,
dar anii nu îmi iartă trândava disperare
şi mă cuprind de tâmple, strecoară-n crez uitare.
El, timpul, îşi arogă toţi robii zeilor,
poartă în clipe iadul, de sete buzelor,
gelos pe-a lor zidire, pe orice întâmplare
pe care o condamnă să fie trecătoare,
chiar piatra muntelui se sfarmă-n praf de noapte
şi toate rugăciunile sucombă-n gând şi-n şoapte.
El, timpul, calcă mândru pe orice răzmeriţă,
dar cine mi-l provoacă? Un suflet şi-o peniţă …

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s