Bărbaţi? Vă rog, nu!

༺✿ƬⱤღ✿༻

Mă uit în jur şi ce văd? Bărbaţi plânşi, plângând, plângându-se. Nu-i mai iubesc femeile! Chiar nu ştiu când au avut timp să observe, alergând de pe-o zi pe alta, din floare în floare. Iar femeile, suflet moale, puls agitat, cred şi compensează, pun la inimă şi recompensează. Cum se face că scapă mereu, aruncându-ne praf în ochi? Scoatem la mezat singurătate regală şi-o dăm la schimb pe firimituri vulgare de minciună. Patetic! Excepţiile, fără doar şi poate, sunt doar în mintea noastră.
Vorbe bâtrâne spun să nu alergi după bani, că nu-i vei prinde niciodată. La fel şi cu faima, iubirea, norocul, copiii. Alergând bezmetic, cu ochelari de cal, nu vezi decât drumul şi-un orizont îngust. Nu e păcat de munţi, de ape, de câmp şi maci, de berze?
Dar în acelaşi timp, dacă nu-ţi alergi visul, cine o să-ţi servească para mălăiaţă? Adevărul se ţine de mână cu bunul simţ şi nu se ghiftuieşte. În viaţă cel mai greu înveţi despre moderaţie. Apuci să pui mâna pe ea abia când începe să se aştearnă, chiar dacă timid, stratul de înţelepciune. La unii se topeşte ca ninsoarea pe acoperişul fierbinte. Alţii încep să se laude de la primii dinţi de lapte, foarte puţini se obişnuiesc să trăiască în umbră, fără să mai reflecteze, din priviri, razele soarelui. Înţelepciunea nu e lumină, e întuneric, e apropierea de sfârşit. Sufletul e lumină. Împreună sunt cele două mâini ale aceluiaşi infinit. Infinit e Dumnezeu, noi – coordonate.
Retez infatuarea în eternitate, e prematură închirierea de spaţiu şi mă reped înapoi în realitate. De câte ori am încercat să înţeleg genul masculin mi s-a trântit uşa în nas. Pentru că sunt femeie. Barbaţii se autodefinesc ca fiind cei ce înţeleg. Orice.
Bizar. După ani de observaţii şi adnotări, singurul lucru demn de remarcat e că se învârt constant, precum pământul, în jurul propriului ax, dar mişcarea se opune oricărei revoluţii în estimarea de sine. Axul în sine, nu ne cheltuie nicio surpriză, e viaţa lor sexuală. Orice discuţie crezi că vei duce la capăt cu un bărbat, la orice oră, la orice nivel, nu va face decât să-i trezească pofta şi interesul. Nu neapărat faţă de tine, idealul lor e holografic. Înţelegerile se vor sinucide, mână în mână, în confuzie. Nu spun că femeile sunt frigide intelectual, cum ar vrea ei să credem, ci doar rupte în fărâme de multe alte griji: casă, copii, egalitate – un efort însemnat, deşi suplimentar.
De cealaltă parte, dacă aruncăm, acru, o privire, ce avem? Nişte opinoizi bine conturaţi.

Bărbatul cu muşchi.
Obsedat de corp, de masa musculară, de mersul la sală. Nu va şti niciodată ce vrei, ce porţi, ce mănânci. Îi place să se admire în vitrină, tu eşti la fel de importantă pentru el ca maieul care îi defineşte, în ochii celorlalte, pectoralii.

Bărbatul Cosânzeană.
E frumos, chiar dacă delicat. Se pensează, se parfumează cu grijă, risipeşte pe haine, vrea atenţia tuturor. Uită că eşti lângă el. Dacă încerci să-i furi din scenă, te paşte cea mai tăioasă, scurtă şi fără regret despărţire.

Aceste două tipuri de bărbaţi sunt ca raidurile aeriene: scurte, aruncătoare de bombe, multă gălăgie, să acopere golul de durere, lecţii de învăţat.

Bărbatul capital intelectual.
Nu iartă şi nu uită. Ştie că nu a fost prima ta alegere, aşa că reinventează povestea, în gând, umilindu-te acolo, în timp ce te ţine de braţ, umil, ca pe un trofeu. Răzbunarea lui e perpetuă. E misogin, deşi foarte bine ascuns, în viaţa publică trece drept un campion al feminismului. Mare admirator. Are umor, bun gust, cultură generală. Suflet poate a avut, dar acum e un pic rânced. Îl intrigă sexul, mobilizându-i întreaga armată de neuroni.

Bărbatul complexat.
E complex. Îţi va transfera toate poverile lui sufleteşti, în schimbul unei loialităţi sufocante. Nu ai tu înţelegere câtă răbdare are el!

Aceşti bărbaţi vor zăbovi, amăgindu-te un pic, dar până la urmă imaginea lor personală va deveni definitorie în relaţie.

Bărbatul gay.
Superb companion, până aduci în discuţie lipsuri ale genului masculin. Atunci se materializează haotic în toate cele patru tipuri de bărbaţi menţionaţi, fără nicio legătură cu realitatea.

Dacă mai sunt şi alte tipuri de bărbaţi şi nu s-au dovedit nocive după prima cină la restaurant, atunci musai că sunt cele cu noroc. Nu sufla o vorbă, să nu se evapore!

Bărbaţii devin interesanţi abia când îşi epuizează energia sexuală, când misiunea vieţii lor abia de le mai face cu ochiul dimineaţa şi doar ca să-i salute pe fugă, grăbită către un adio iminent. Atunci învaţă cu adevărat despre relaţii. Abia atunci, stârniţi, pricep ce-au pierdut în graba de a stabili recorduri personale. Crustă pe răboj, nu emoţii intrinsece. Păcat că femeile ajung la acelaşi hotar tot epuizate, stoarse. Universul lor e tot acolo, dar au lăsat aşteptarea undeva pe drum. Ca să mă exprim darwinian, suntem maimuţe până aproape de a doua bătrâneţe, când ne muiem de la talie în jos, dar ni se întăreşte emoţia, pe la interior. Există cuplu? Există, culmea, numai dincolo de orice urmă sau iz de sex.
Dumnezeu ne-a făcut din el şi pe una din celălalt. Suntem ca nişte păpuşi ruseşti, încapsulate, sufocându-ne, limitându-ne unul pe altul. Poate am venit din infinit, dar infinitul ne învârte pe deget şi abia când murim atingem punctul zero, uitând de ce-am trecut pe aici.

Despre bărbaţi? Nu.

 

 this is pretty much me every morning, minus the rollers!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s