Familia frunţilor înguste

Related image

 

Ochi căprui, alungaţi un pic spre tâmple, sprâncene subţiri, cu curba generoasă, nas suplu, puţin pe sus, buze pline, lucioase, de un roşu nedeocheat, picioare lungi, talie de violoncel, numai pieptul lăsa de dorit, ca şi numărul mare, cosmopolit, de la talpa pantofului. Mă privea în ochi şi deşi premoniţiile mă ademeniseră doar în nenorociri, auzeam şi acum, din oglindă, vocea mamei:
– Eşti frumos ca o fată mare!
Eram, atât de frumos încât toate fetele splendide mă ocoleau, pentru că erau marginalizate în tern, prin comparaţie. Le călcam pe nervi pentru că nu era nevoie să mă pensez, faţa îmi era spână, nu aveam în grijă decât mustaţa, că pe creştet era înghesuială. Toţi mă considerau gay pentru că e greu de înghiţit frumuseţea masculină, din cea timidă, care nu recurge la gene false şi decolteu. Femeile mă părăseau scârbite, convinse că încercam să le umbresc strălucirea sau minţile prietenelor. Şi mama credea că sunt gay. Şi şeful, vecinii, colegii, ceea ce îi făcea să se simtă mai bine în privinţa emancipării, un preambul la admiterea naturii, încă controversate, a minorităţilor sexuale. Eram cobai sau deschizător de conserve. De unde, bau!, dădeai nas în nas cu Pandora.
M-am îndrăgostit de Luana, de simplitatea şi bunătatea ei, opuse, tandru, eleganţei ostentative. Luana era urâtă. Corpul bine conturat, atletic sucomba într-un chip rece, cu trăsături dure, ascuţite, masculine. Şi maică-sii îi era greu să creadă că e femeie. În timp ce lucra lutul, Dumnezeu a scăpat câteva lacrimi pe unele prototipuri, vina aparţinând integral gravitaţiei, de altele a uitat, după ce a fost chemat la telefon. Pentru cei care n-au băut încă agheazmă, unele maimuţe şi-au făcut un placebo, în plin proces al evoluţiei.
Când ne-am prezentat la Starea Civilă, ne-au verificat de zece ori actele, certificatele de naştere, pozele din buletin, au fost chemaţi specialişti. Când nu le-a mai rămas nimic de făcut, a dispărut primarul. Cu chiu cu vai au adus de la bodega de peste drum un viceprimar pe jumătate cherchelit, singurul care se afla în imposibilitatea de a se abţine de la milostenie. Frate-său plecase la muncă în Olanda şi-l anunţase de acolo că îi e soră, vicele leşinase înainte de a-l felicita pentru absolvirea cursurilor de soră … medicală.
La biserică lucrurile au scăpat un pic de sub control. După ce şi-a făcut selfie cu noi şi a trimis pozele în toată reţeaua parohială, preotul ne-a scos pe uşă afară, nu înainte de a ne acuza că venisem să-i pângărim biserica şi valorile naţionale. Exemplele cu păcate biblice, mult mai grele, nu s-au dovedit inspirate. A scuipat ca pe unealta diavolului şi a aruncat după noi cu găleata cu mir.
Am şocat vecinii când Luana a rămas însărcinată. Slavă Domnului, copilul îi semăna mamei! Asta nu l-a oprit să ia toate bârfele în serios, ajungând să fie convins că era adoptat. Nu ştiu cum ar fi reacţionat dacă ne-am fi dat jos chiloţii, dar ne păstrăm încă nădragii şi surpriza până împlineşte 16 ani.
Acasă fusese singurul loc unde ne era prietenă normalitatea, dar prejudecăţile au dat năvală şi acolo.
Suntem etichetaţi drept gay, societatea nu se debarasează, ci îşi hărţuieşte durerile. Şi uită, mereu, să-şi ia pastilele.
Oamenii nu sunt decât nişte tablouri.
Inimile – o bucată de pânză şi puţină vopsea de ulei.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s