Dezamăgire

Image may contain: one or more people, people sitting, phone, ring and close-up

 

Există un timp al vulnerabilității când întâmplarea încearcă să te deraieze pe cuvântul unui bărbat. Și îți dorești să fie deștept. Îl crezi. Deștept. Îți arvunești tăcerea. Pentru că e deștept. Și dintr-o dată povestea primordială își șterge tâlcul și sensul și Cuvântul nu mai ține loc de început. Rămâne doar Lumina. Goală. Goală pușcă. Iar el nu e decât un bărbat. Oarecare. Care. Care se dă peste cap “Uite, sunt prost!”, ridică un picior “Hei, eu dacă vreau, sunt prost!”, dă din mâini “Sunt prost!!!!”, râde și râde … și-atât “Credeai că nu știu să fiu prost?”. Ce barieră îi face loc să treacă din conversație în fetiș, ce obsesie fără dichis? O zi mutilată, ziua pe care încă își face timp s-o murdărească. Iar ea încearcă să se sinucidă, ca să uite.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s