Elita Z-day mă-sii

Related image( from Psyhology Today)

Deşi este futil şi obstructiv să mai privesc înapoi cu mânie, 2017 a fost un an al dezamăgirilor. Oameni, nu animale. Pisicile, câinii, papagalii, elefanţii şi văduva neagră mângâie şi ele nişte ego-uri, că doar de atât ne-a mai rămas imaginaţie, de orgolii stalactitice şi stalagmitice. Reţelele sociale ne-au pus sub limbă trambulină, iar noi am sărit , care cu mâinile pe perucă, care cu mâinile pe proteză, căci în poze suntem toţi speciali, splendizi.
Cel mai milă mi-a fost de fraza românească, îngălată, pedepsită, scuipată printre dinţi şi plină de purici. Nu pe post de semne de punctuaţie, ci cu aere de neologisme şi enciclopedie. Îl las pe Nichita să-şi ţină somnul dulce în patria dumnealui, unde mai sunt primiţi, ca cetăţeni, câţiva oameni, căci pe pământul cu gramatică subcutanată al ţării au primit cetăţenie de onoare şi coşmarurile profesorilor de şcoală veche. Acest caz acuzativ, pe care mişeii îl manipulează într-un dativ fără speranţă, se poate extrapola în toate domeniile. S-au stins becurile.
Internetul ar fi trebuit să pună pe aripile gândului informaţia, noutatea, să apropie oamenii, să se ia la trântă cu singurătatea, cu chinurile. În fapt, microbii de pe tastatură s-au transferat pe conversaţii, politeţea a fost distrusă iremediabil, iar verbul s-a crăcit şi zău că pute! D-day a fost ziua debarcării aliaţilor, începutul victoriei, noi ne fofilăm cu Z-day, întoarcerea, cu fanfară, la origini.
Fete de 20 de ani îmi dau lecţii despre sex şi nirvana, băieţi cu tuleie imaginare mă ‘scumpi’ în mesaje private, abreviat, căci dacă se concentrează prea tare le intră bretonul în ochi şi degetul în nas. Altădată vulgaritatea era un semn de proastă creştere, astăzi a ajuns ca pasta de dinţi, zilnică şi necesară. Nişte britanici, probabil, irosind ceva resurse financiare, doar ca să-şi găsească o scuză, au revelat, empiric, că oamenii care vorbesc urât sunt mai inteligenţi şi de atunci toată lumea face expoziţie de înjurături, grohăituri, toţi şi-o arată în public, de frică să nu rămână cu IQ-ul în urmă. P, p şi f, şi iar p, p şi f, şi suratele lor din alte limbi, derivatele, confecţionatele, răsfăţatele, toate ne iau ochii şi nu obosesc deloc imaginaţia. Utilizatorii, absolvenţi cu coroniţă ai şcolii vieţii sau ai unor universităţi cu pedigree, chiar când nu înţeleg, îşi imită profesorii, guru veneraţi şi urmaţi cu lumânarea. Vrei celebritate? Cu eleganţa te descurci mai greu, pentru rapiditate şi percuţie lucrativă înjură, scoate tot ce ai în chiloţi la bătaie şi nu te jena de nimic. Nu sunt decât cuvinte, nu le doare!
Cuvintele, precum hainele, au şi ele nişte etichete, nişte norme de utilizare. Pijamaua, de exemplu, o îmbraci în dormitor, şorţul îl porţi la bucătărie, chiloţii ţi-i dai jos la baie sau în maximă intimitate, în prezenţa poftei de sex. Sex, pentru că aceşti reclamanţi ai frigidităţii bunului simţ nu cred în iubire. Iar guru ştie. Dumnezeu ştie şi el. Căci toţi aceşti cosmopoliţi pupă poalele slujbei de duminică sau ale dizertaţiei învăţătorului emancipat. Sfintele Taine sunt date pe faţă, devoalate, ura! Evrika! n-a mai avut putere să se lupte şi s-a înecat.
Şi cuvintelor le e ruşine. Unele s-ar sinucide, cu drag, în baia lor, în dormitor, în subsolul paginii, dar violatorii de metaforă nu le scapă din ochi.
Un Nea Ilie m-a certat prin primăvară că deşi i-am acceptat prietenia, refuz să discutăm şi să punem la cale o partidă de sex. În multe minţi tulburi, graniţele realităţii sunt pe Marte. Rafinaţii, adică cei cu muşchi pe creier, îţi dau din două propoziţii şah şi mat, adică o partidă vivace de sex oral. Ca şi cetăţenii înfierbântaţi din Moldova secetoasă, nici ei nu au mare drag de prezervative. Aceste exerciţii de reglare a circulaţiei pe net se manifestă exact ca şi căsniciile fără termen de valabilitate, când alintata în cauză, obosită, adormită, nici nu-şi dă seama ce-a fost aia. Toţi aceşti cruciaţi ai modernităţii şi spiritului liber nu se scuză, nu se acuză, pentru că e vorba de Umor. Cârteşti, te enervezi, blochezi? Nu ai umor, eşti stearpă! Şi al lor e cu literă mare!
Un p sau alt p, pe ici, pe colo, mai dă culoare şi efectul e uneori comic, dar folosit fără oprire devine pervers, damnabil. Chiar dacă creaţioniştii scot aceste bijuterii pe gură, elegant, după cum se exprimă, uită cu prea multă uşurinţă că li se întorc, odată cu aerul inspirat, deci şi le înghit. Poate dacă le-ar mai rări un pic, nu le-ar mai sta toată lumea în gât.
Viaţa e o comparaţie, dar felul în care ţi-o trăieşti se poate transforma în cea mai frumoasă metaforă sau se poate împiedica în epitete, rămase ca zerul de urdă la gură, pentru că nu ţi-ai găsit timp să cugeţi sau răbdare să-ţi imaginezi. Cu toate laudele pe care şi le trag pe coadă, ca pe nişte tinichele, intuiţia îmi spune că şi mult dorita măiestrie sexuală a oratorilor e scurtă şi lipsită de s şi p, de la sare şi piper, ci doar cât ai spune p, pe limba lor.
Cancerul ne-a demonstrat, în toate sectoarele vieţii, că moderaţia e mama tuturor mamelor.
Dar cine sunt eu să mă exprim? Mulţi se vor scula, se vor răspopi, să taie capete şi să impună legea găştii. De partid, ‘ca băieţii’ sau ‘ca limba română’.
Şi mai e un dinozaur, care a fost eradicat din viaţa noastră: bunătatea, deşi singurul antidot. Chiar împotriva proştilor care strigă ‘Proştii!’. Nu există răzbunare mai frumoasă, mai deplină decât bunătatea şi înţelegerea faţă de un nesimţit. Se va sinucide moral, încercând să bagatelizeze şi îi vor scurma conştiinţa. Conform teoriei plăţii şi răsplăţii, cineva îl va urmări îndeaproape toată viaţa. Nu, nu îngerul, ci, ghinion, sentimentul că oricât s-ar strădui tot nu va fi de ajuns. Când îţi arunci sufletul la coş, pielea goală nu ţine de cald şi-ţi încolţesc coşuri pe faţă, exact când te aşteptai să ţi se potrivească coroana. Răutatea e urâtă.
Tuturor celor care mi-au pus piedică le dedic un ultim gând, doar pentru că mama m-a învăţat că gunoiul trebuie scos afară din casă în ultima zi din anul vechi, ca să păşim în cel nou curaţi, împăcaţi, cu inima ghes în viitor şi nu sufocându-se cu nişte feţe trecute.
Despre cele bune o să vă tot povestească televiziunile, postările cu flori şi zâne şi cabinetele psihologice.
Celor cărora le-am dăruit şi mi-au înapoiat preţuire şi respect nu e nevoie să le aduc madrigalul. Gândul bun pleacă de unul singur, discret şi la momentul fericit.
La mulţi ani! Mai frumoşi, mai curaţi, mai cuviincioşi. Că nu se moare din asta. Păstraţi bătălia pentru scena politică şi socială. Acolo şi-a mai spălat umorul un pic din păcate. Fără p şi p.
N-o să vă recomand, cum e la modă, să mergeţi la vot, începeţi cu începutul, promovaţi oameni, nu hoţi.
Pace, sănătate şi belşug! 2018, mare grijă ce scoţi pe guriţă!

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s