Un personal plecat de la ultima linie

 (Foto şi mai multe informaţii despre trenuri de pe http://www.hotnews.ro/stiri-esential-16807977-analiza-cum-mergeau-trenurile-acum-140-ani-poveste-romani-unguri-austrieci-englezi-vremuri-scandaluri-rasunatoare-reusite-uimitoare.htm)

 

Există bucăţi de lume care se retrag din realitatea imediată şi se încapsulează într-o vitalitate cu alte coordonate. Aşa sunt gările. În gară nicio aşteptare nu e în zadar.
Mi-am petrecut copilăria privind gara, de după un geam cu zăbrele. Casa era la stradă şi sătulă de hoţi, îşi luase un aer de închisoare. Lumea din jurul gării renunţase şi ea la identitatea ternă, serioasă, disciplinată şi se închina altui timp, rotind o bucurie de carusel în jurul inimii de bâlci. Orele deveniseră trenuri: 6:10 – Acceleratul de Bucureşti, 11:05 – marfarul de Timişoara, 13:55 – Rapidul de Braşov, 23:53 – Acceleratul de Mangalia. Huruitul de roţi şi şine se amesteca în bătăile de suflet şi simţeam fiecare zi ca pe-o plecare, aşteptând în fiecare noapte o întoarcere.

Aspazia era fascinată de gară. Îşi petrecuse, alături de toţi copiii din împrejurimi, copilăria pe peron, uneori păcălind controlorul de bilete până la staţia următoare, apoi întorcându-se acasă la fel de fraudulos. Dar visul ei cel mai mare fusese să călătorească într-o locomotivă. Maică-sa, văduvă, muncită, fără un dram de speranţă în ochi, o obligase să termine şcoala sanitară şi îi găsise un post bun la spital. În zilele libere Aspazia îşi refuza somnul prelungit pentru a fugi la gară. Dacă obosea, putea moţăi pe băncile largi din sala de aşteptare. Atrăsese însă atenţia vânzătoarei de la chioşcul de dulciuri şi îngheţată, care se plânsese şefului de gară. Aspazia nu era, însă, o hoaţă de buzunare şi se bucura de toată atenţia care i se acorda subit. A început să le facă ochi dulci mecanicilor de locomotivă, mai întâi urându-le drum bun, ca o logodnică rămasă doar cu tăceri de peron, apoi aducându-le de acasă plăcinte calde şi cafea la termos. Unii, mai îndrăzneţi, au invitat-o în cabină şi de acolo a început marea aventură a Aspaziei. Îndrăgostită sau nu, Aspazia se insinua în viaţa lor, pe trasee din ce în ce mai lungi. Nu o deranja nici când o rugau să facă dragoste, la schimb, călătoriile până la scoarţele ţării meritau orice sacrificiu. Şi nu era chiar aşa de rău. Bărbaţii păreau s-o placă şi o tratau bine. Nu se amesteca însă niciodată cu fochiştii, deşi mai tineri şi mai arătoşi, se considera a face parte dintr-un fel de elită a căilor ferate, pretenţiosul poll-position.
S-a întâmplat ca unul din ‘băieţii Aspaziei’, cum ajunseseră să fie numiţi mecanicii de locomotivă, să moară de la o peritonită. Biserica tuturor, şi a ei, era tot pe lângă gară. La înmormântarea oricărui ceferist, pe când fostul slujbaş era scos din biserică, o locomotivă pe aburi patrula calea ferată pe câteva sute de metri, ţipând a jale, fluierând turbată. Aspazia fu pătrunsă de intensitatea momentului, fascinată, nu şi-a mai dorit nimic de la viaţă decât să sfârşească cu aşa onor.
Cu timpul, regulile CFR-ului s-au înăsprit, era din ce în ce mai greu pentru mecanici s-o ascundă în cabina locomotivei, pentru a o lua la drum. Se întâlneau la depou, dar pentru ea nu era acelaşi lucru, îi lipsea drumul. De câteva ori s-a strecurat pe furiş, dar a fost pârâtă de supracontrolori şi i s-a interzis accesul în gară. Cu chiu, cu vai, la intervenţia unei colege, speriată că de supărare femeia îşi va lua zilele, şeful de gară a acceptat s-o lase, ca odinioară, pe peron. Deşi cu durere pe buze, a trebuit să promită că nu se va mai apropia de locomotive sau de vagoare, fără bilet.
O vreme a călătorit regulamentar, dar bucuria din ochi îi dispăruse pentru totdeauna.
Într-o iarnă şi-a comandat un mantou de blană la Sibiu şi de la poştă au trimis-o să ridice pachetul de la coletăria gării. Acolo lucra nea Petrică, o namilă de om, fără surâs şi fără nicio altă preocupare decât serviciu-bufet-casă, serviciu-bufet-casă. Dar nea Petrică avea să joace un rol important în viaţa Aspaziei, pentru că avea un văr-bun mecanic de locomotivă. Cine a trecut prin gară în acea zi, pe la prânz, a observat că ghişeul coletăriei era închis. Dacă ar fi şters cu mâneca praful de pe geam şi ar fi privit adânc, între umbrele rafturilor masive, pline cu cutii de carton, ar fi văzut-o pe Aspazia profitând de oportunitate. Chiar dacă până la urmă s-a măritat cu nea Petrică, Aspazia a continuat să se împartă între cei doi bărbaţi, celălalt fiind deja luat şi cu grija a şase copii.
Când s-a pensionat de la spital, a avut timp să se gândească şi a realizat că visul ei cel mai de preţ tot nu avea şanse să se materializeze. A început să se tragă la faţă, să fugă de somn, până când nea Petrică, care prinsese drag de ea, că era gospodină şi avea grijă de el şi de casă, a luat iar hăţurile în mână. A vorbit cu Virgil, gestionarul de la bufetul gării, s-o primească la şters mesele şi pentru curăţenie după ora închiderii. Aspazia era astfel trecută pe statele de plată ale gării. Bufetul strălucea, la început mirosise a clor şi a apă de colonie ieftină, turnată pe la colţuri, dar cu timpul mirosul pătrunzător a dispărut, luând cu el şi mirosul de alcool stătut, de urină şi urmele de scuipat. Devenise frecventabil şi era meritul Aspaziei. Ba începuseră să vândă şi mâncare, femeia se ocupa un pic şi de bucătărie. Cu bărbatu-său se vedea mai mult pe la mese, împărţind nişte mici, o omletă sau ciocnind nişte halbe de bere. Parcă nici nu mai auzea trenurile, devenise ea însăşi o gară.
La înmormântarea Aspaziei au venit toţi mecanicii de locomotivă şi personalul gării. O locomotivă a patrulat, exasperând clopotele bisericii, ţipând, chemând-o, ispitind-o. Fiecare a lăsat să cadă în coşciug câte un bilet de tren, să aibă de unde să aleagă. Aspazia pleca pe tărâmul celor mai absurde şi abracadabrante călătorii, aşa cum îi plăcuse să le viseze.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s