Natural born killer

Image result for funny funeral songs(Photo from http://howtowriteaeulogy.net)

Cât am fost în şcoala primară toate vacanţele mi le-am petrecut cu biu, bunicul meu supererou. Fără abatere, mergeam mai întâi la Braşov, unde biu avea o verişoară rămasă fată bătrână. Te-ai fi aşteptat să găseşti o acritură. De fapt tanti C. era o doamnă cu stil , avea în casă o cameră pur şi simplu năduşită cu cărţi şi simţ al umorului din belşug. Locuia pe o străduţă cochetă, unde de altfel locuiau numai pensionari. Nu auzeai niciodată râsete de copil, ci doar Frank Sinatra şi muzică simfonică. De la cafeaua de dimineaţă şi până când însăşi luna căsca de plictiseala, biu şi tanti C. povesteau cărţi. La unele eram încurajată să adaug întrebări sau mirări şi să ascult cu gura căscată, la altele eram trimisă în grădină, să mă bucur de soarele mai blând, de munte şi de aerul curat. Tanti C. împărţea o casă veche, evreiască, cu un pictor de provincie şi soţia acestuia. În multe dimineţi luam cu toţii micul dejun în grădină, un fel de rai pentru un copil îndrăgostit de oameni bătrâni. Grădina nu era prea mare, dar era plină de flori şi evident de insecte. Cam astea erau tovarăşele mele de joacă. După primele zile, în care le-am învăţat cântece şi poezii, au început să mă enerveze cu muţenia lor făţişă şi culorile arogante, aşa că am inventat răzbunarea. Am început prin a omorî furnici, gândăcei, chiar şi albine. După care, în buna tradiţie de omenie a neamului românesc, le-am făcut înmormântări, cu coroane din flori, cruci din frunze şi spini, şi petale date de pomană. După vreo săptămână, un sfert din straturile de flori arăta ca un cimitir. Atunci a observat şi tanti C., iar când şi-a îndreptat degetul, cu oroare, şi ceilalţi ochii, s-au răsturnat ceştile de cafea şi a început prohodul. După citate prelungi din ‘ghidul tinerei mame’, biu şi-a revenit primul şi a constatat că moartea e şi ea o formă de artă, în cazul meu – varianta naivă. N-am mai apucat să omor multe făpturi de atunci, doar ceva păianjeni şi ţânţari, dar dacă nu mi s-ar fi refuzat viza peste apă, cu siguranţă aş fi avut şi armă, şi ţintă precisă. Acolo poţi să inviţi răufăcătorul la cină şi nu-i nevoie să te murdăreşti pe mâini cu otravă, pur şi simplu îl impuşti pentru că a călcat pe proprietate privată.

Să vezi plâns, să vezi pomeni, să vezi beţii … pe româneşte.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s