(Photo from www.theyummylife.com)
Noaptea ordonă albastrului văl vineţiu,
neliniştile mă duc la culcare, e târziu,
rămân în urmă o melancolie şi două mâhniri,
dulceaţa mea trage după ea petalele de trandafiri.
Luna îşi trimite copiii să se spele pe faţă,
mi-e un dor cumplit să fie dimineaţă,
dar mai am ore de izbăvit de paradis,
dulceaţa mea atrage de pe ramuri pulpe calde, de cais.
Grădinile Semiramidei se deschid pe nori, se-mpart minuni,
dulceaţa mea mă plouă cu fragi şi cu căpşuni,
aerul rece trage perdele groase peste dormitoare,
dulceaţa mea adoarme, atrasă de cireşele amare.
Reclame
Sunteti cea mai originala „voce” pe care am aflat-o in ultima vreme… Si stiu ce spun…Nu am gasit „locuri comune” in versurile dumneavoastra, totul este proaspat: uneori adiere, mangaiere, alteori viscolire, tumult de trairi…Sunteti minunata, va multumesc!
ApreciazăApreciază