(Trulli roofs, Alberobello, Puglia)
Odată am vrut să mă mărit cu un acoperiş,
căci numai el ocrotea plânsul meu pe furiş,
„E al pisicilor!”, mi-a strigat, în câţiva stropi, o ploaie,
„Iar pentru untdelemnul soarelui, tigaie”.
De la primărie mi-au dat ‘bună ziua’ şi o umbrelă,
de la biserică un ghid turistic, pe o pasarelă,
mama e confuză în privinţa scaieţilor de fuste,
viitorul îmi cere dovada de călcâie robuste.
Odată am vrut să mă mărit cu un acoperiş,
azi mi-am pus în cap nişte paie şi privesc pieziş
la case cu etaj, turle şi balcoane cu flori,
deasupra mea plânge, ca prostul, un copil din nori.
Reclame
