Miez zăvorât

Image result for vintage man with locks(Photo via Pinterest)

 

Umbla cu şapte lacăte, în buzunarele largi, de la haină. Cum nu-i convenea ce auzea pe vreun geam deschis, de bucătărie, cuvinte venite pe mirosuri de mâncare, care-i făceau greaţă, le punea gând rău. Se întorcea noaptea, le punea lacăt la uşă, apoi se ascundea în împrejurimi, să le vadă cum se înverşunează, cum strigă, cum plâng. Purta mereu câte şapte lacăte cu el, după ce se despărţea de câte unul, punea altul în loc. Cifra şapte nu-i era defel magică, filozofia lui nu era de cărămidă, ci mai degrabă de beton armat. Nu lua nici de la Dumnezeu, Dumnezeu era prietenul maică-sii. Erau şapte lacăte pentru că maică-sa îi pusese zăvor pe gură la şapte ani. Ea şi prietenii ei de înaltă ţinută morală, strivitoare, care îşi băgaseră nasurile fără să-l întrebe. Nici măcar maică-sa nu-l întrebase nimic. Scorpia, nici acum nu înţelegea! De câte ori se vedeau, se minuna de cât de frumos crescuse, probabil aştepta s-o felicite, sigur credea că e meritul ei!
Pe când avea şapte ani, se întorsese din drumul spre şcoală, după doar câţiva paşi, îl durea burta. Poate de la câtă miere de albine îi întindea pe pâine, dis de dimineaţă, auzise ea că e bună pentru orice. Maică-sa mereu a crezut că ce mănânci acasă, în copilărie, te defineşte pentru toată viaţa. Atât ştia. Toată viaţa şi-o petrecuse la bucătărie, până şi când se angajase, ca să aibă cu ce să-l crească, fusese tot la bucătărie, a unui restaurant. O vedea ca şi cum nu ar fi existat trecut, ci numai prezent, miros de prăjeală, ligheane mari, pline cu varză tocată, că nu avusese ţara asta altceva demn de salată, totul pleca la export. Îl îmbia cu chiftele, dar nu fragede, ca cele de acasă, ci pline de pâine, ca un polistiren. Câteodată făceau chiftele din peşte, când rămâneau fără altă carne. Maică-sa nu-l lăsa nici să le guste, erau din resturi. Îi dădea, atunci, câte o zeamă lungă, umflată cu pâine. Îl aşeza la o masă de fier forjat, lângă fereastră, să-şi facă temele, după ce mânca, până plecau acasă. Nu-l lăsa niciodată singur în casă. Stătea acolo, în aburi grei, urmărind grăsimea curgând pe sticla geamului, până o trăgea, pe limbă, foamea lemnului din cercevele. Hainele prindeau miros de mâncare, dar maică-sa le aerisea, când ajungeau acasă şi le curăţa cu apă îndoită cu oţet, înainte de a merge la culcare, ca să nu prindă miros de rânced. Le lăsa pe balcon, peste noapte, iar dimineaţa i le încălzea la piept, să nu-l ia tusea.
La şapte ani o auzise spunându-i vecinei de alături că s-a săturat, taică-său se îmbăta şi îi bătea pe amândoi, până îşi cereau iertare, nici ei neştiind pentru ce. Încuia uşile, ca să nu poată ieşi din casă şi-i lua la rând. De ce a trebuit să se plângă femeii ăleia? Nu era chiar aşa de rău, că nu bea foarte des. În rest meşterea pe lângă casă, îi cumpăra mă-sii mărgele şi lui bomboane. Pe el nu-l deranja, aşa de mult, bătaia. Îl durea atunci, dar după ce adormea, uita de durere, iar de dimineaţă nu mai era acolo. Bărbatul vecinei era miliţian. Într-o seară au venit şi l-au luat pe taică-său, vecina auzise strigăte. Ale maică-sii, el era bărbat, plângea numai după ce stingea lumina în camera lui.
L-au ţinut un timp la puşcărie, după care l-au urcat în tren şi l-au trimis de unde venise, un sat din Bărăgan, prea sărac ca să-l primească şi pe el în vacanţe. Nu i-a scris nici măcar o scrisoare. La început o urmărise pe maică-sa, crezând că le ascundea de el. Întrebase şi poştaşul. Nimic. Din primul salariu s-a urcat în tren şi s-a dus să-l caute pe taică-său. L-a găsit cu altă nevastă şi şase copii. Nu l-a fugărit, au băut o ţuică împreună, dar n-au găsit nimic de zis. A plecat, urând-o şi mai mult pe maică-sa, îl lăsase orfan.
Nici prin cap nu-i trecea să se însoare, deşi maică-sa se dădea de ceasul morţii, prezentându-i, când şi când, câte o fată cuminte, dintre cunoştinţe. De una chiar îi plăcuse, i-a şi dat o palmă, aşa, ca s-o încerce, dar şi aia a chemat miliţia. Pe femei nu te poţi baza.
Umbla doar cu şapte lacăte în buzunare, dar visa ca într-o zi să-i vadă închişi pe toţi.

Old Rusty Heart Lock

(Photo from fineartamerica.com)

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.