Scuzele la români

Aţi întâlnit vreodată un bărbat care să-şi ceară scuze în faţa femeii căreia i-a greşit? Zău? Poate înafara Căii Lactee şi cu ordin judecătoresc, dus la îndeplinire de feministe acerbe, cu bice şi cuţite ascuţite pe gâtul constelaţiei Sagetătorul. Dacă un bărbat te jigneşte, se cheamă că a glumit : ‘Hai, măi, Ţuţu, ştii cât te iubesc, a fost o glumă, aşa, ca de preludiu’. Nici el nu crede că nu-l ierţi, e urmarea firească, e lumea lui, deci dreptul lui. Dacă însă tu îl jigneşti pe măria-sa, se cheamă afront personal, lipsă de respect, calomnie, femeile nu au umor şi nici drept la glume punct Se recomandă păstrarea tigăii de altoit după uşă şi schimbarea codului de la alarmă cât mai des, să mai doarmă şi pe preşul din faţa casei, că face bine la coloană.

Flori nu-ţi cumpără, mai degrabă mici, că vrea să te scoată la un grătar. Bărbaţii nu suferă de romantism, nu e trecut în certificatul de naştere, ei s-au întrupat din economia de piaţă şi body building. Renunţaţi aşadar să le mai cumpăraţi şosete de Crăciun, alea-s chiar hazlii, lăsaţi-le o felicitare sub pernă: ‘Să-ţi fie Christmas Mary, şi-atât!’.

De ce oare le-o fi aşa de greu să articuleze trei cuvinte simple: ‘îmi pare rău’ ( nu mai zic nimic de nespus, foarte, îmi vine să mor de ciudă c-am greşit, eşti un înger, sunt un bou ) ? Dumnezeu ( de la el a început totul ) i-a făcut după chipul şi asemănarea sa, ori Dumnezeu nu-şi cere scuze, singura scuză a fost crearea femeii, care să-i dea bătăi de cap şi veşnică pomenire a greşelilor personale. I-a pus în buzunar cartonaşul roşu şi a înzestrat-o cu vorbire articulată, cât să umple Universul cu şlagăre. Bărbatul – un vânător, încă de la începutul evoluţiei, nu-şi cere scuze prăzii, de-aia au dispărut, fără urmă, specii gingaşe şi cuminţi, propulsând în lume jivine şi dihănii, mutanţi aroganţi şi veninoşi. Deci tot un bou şi-o belea.

În loc să tot sărbătorim tâmpenii, precum ziua îmbrăţişării cu şarpele Boa, cu Grizzly sau Yeti, mai bine să instaurăm ziua exersării părerii de rău la bărbaţi, în cât mai multe limbi şi dialecte, până la epuizarea rezistenţei la critică.

Trandafiri albi pentru fratele meu negru, în cerul gurii.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s