Rătăciţii cu pretenţii de eternitate

Related image

(Avery Palmer art – https://www.averypalmerart.com)

Un vagabond. Trecea nestingherit şi prin viaţa mea. Venea din cine ştie ce margine de lume, bătea la uşă cu o bucurie aproape copilărească, rămânea o zi, alteori două, după care pleca, fără să-şi ia rămas bun. Pleca când eram la serviciu sau sub duş, sau trimisă după o altă pungă de cafea. Anii treceau şi mama nu mai avea răbdare cu mine. De fapt toţi cei din familie se arătau stingheriţi de alegerile mele. Şi-ar fi dorit să mă mărit, să-mi fac propria familie, una pe înţelesul lor. Să nu mai pară că eram parte din responsabilităţile lor. Şi mai erau şi întrebările străinilor, sau ale cunoştinţelor, depinde de pe ce parte a urărilor de bine îi priveai, peste care treceau din ce în ce mai greu, jena devenise vizibilă, îşi cerea drepturile. Încetul cu încetul m-am îndepărtat de tot ce îmi era cunoscut. Puţini ştiu gustul singurătăţii. Al acelei singurătăţi în care te plângi de singurătate singurătăţii, pentru că de jur-împrejur nu mai e nimeni altcineva. Dincolo de lume, în oglindă, rămâne, totuşi, fiinţa aceea rece, care mimează sentimente. Nu m-a atins niciodată şi nu o recunosc. Ştiu că e parte din mine, dar uneori îi vorbesc în limbi străine, să-mi induc fericirea de a crede că am întâlnit un necunoscut. Unul care mă judecă doar dacă ridic eu din sprâncene. Când deznădejdea mi se unge pe suflet, ca untul dovedit de pâinea prăjită, mă trezesc cu el la uşă. Îmi spune poveşti despre locuri atât de minunate încât aş renunţa la mâini pentru aripi, doar ca să-l însoţesc. Dar drumul lui e îngust şi îl pândesc pericole. Şi pleacă oricum, înainte de a fi tentat să facă vreo promisiune.
Odată mi s-a părut că l-am văzut pe stradă. L-am atins, fericită, pe umăr. Când s-a întors, a pălit. A fugit după un autobuz de care şi-a făcut imediat nevoie. Atunci am pierdut şi ultimele cuvinte. L-am dus cu privirea. Simţeam că îmi întorcea ochii, fără regret, din mersul autobuzului. Nu avusese curajul s-o facă la propriul pas. O vreme am fost obsedată de chipul lui, prin autobuze, prin taxiuri, pe străzi. Intuiţia îmi spunea, chiar, că ar putea fi în avionul ce survola cerul de deasupra capului. Îl vedeam peste tot şi nu era nicăieri.
După câţiva ani, când aproape mă vindecasem, adică lăsasem nebunia să şteargă orice altceva şi să-şi clădească, după cum îi era pofta, altă lume, a reapărut ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Nu şi-a cerut niciodată iertare. S-a folosit de scuzele unor fraze meşteşugite, dar inima i-a rămas departe de vorbe. Ce aroganţă cerebrală, să creadă că nu ştiam să fac diferenţa! Atunci am pus toate iluziile în cui, am lăsat în urmă apartamentul şi m-am măritat. Începusem să trăiesc şi mi se îmbunătăţise, remarcabil de mult, vederea. N-a trebuit decât să-mi dau jos de pe ochi ochelarii de cal. A bătut la uşă, pe seară, plâns şi rănit că îi furasem singurul loc pe care îl putea numi ‘acasă’. A pus atât de multă emoţie în discurs, epatând credibil, încât soţul meu şi-a făcut bagajele şi a plecat într-un divorţ amar. Am făcut ce ar fi trebuit să fac de multă vreme, de la început, l-am dat afară din casă, din toată viaţa mea. Apoi m-am apucat de strâns cioburile.
Primul ziar mi-a parvenit într-o duminică. Era povestea lui dintr-o iarnă mongoleză. Zâmbea amar, din fotografie şi cerul îi era îngheţat. Au urmat alte câteva călătorii, toate aduse pe sub uşă, apoi finalul, dirijat de sub o baghetă de geniu. O moarte violentă, semnată de el însuşi şi o ultimă privire, direct în ochii mei. De pe pagina de hârtie reciclată a ziarului până în totdeauna. Am sunat la ziar. Îi plătise să-mi distribuie ediţiile în care consemnase. Era mort. Pentru toată lumea, dar avusese grijă să nu fie şi pentru mine.
Un vagabond. Nu un martir.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s