Moare baba

No automatic alt text available.

 

Ţaţa Aneta stătea în pat, rezemată de perne, tamponându-şi buzele vinete cu tivul tulpanului şi suspinând în pumnul strâns.
„Mor, simt cî di data asta mor!”
„De-asta ne-ai chemat? Ai mai murit di vreo trii ori! Hai, bre, dă-ti gios din pat şî fă ceva di mâncari, de-aici aud porcul guiţând di foami, ci dracu’! Sau macar mori, sî ştim şî noi o treabă, împărţâm animalili până vini fata să-şi ieie testamentu’.”
În jurul patului, cuminţi, pe scaune, stăteau fraţii bătrânei, cinci la număr. Fiind singura fata din casă şi cea mai mică, fusese ochii şi sufletul lui tătâne-său şi fraţii, la rândul lor, o alintaseră şi o răsfăţaseră toată viaţa. Aşa-i promiseseră şi ăluia bătrân, pe patul de moarte, să n-o lase singură, fără ajutor. Ţaţa Aneta se măritase de tânără, cu un flăcău falnic şi gospodar, dar fără drag de cântec. Ţaţa Aneta nu făcuse multă şcoală, pe vremea aceea fetele învăţau să coase, să gătească, să ţină casa, nu poezii şi alte prostii de ameţit creiere domneşti. Fusese o fată frumoasă, ochii încă îi erau luminoşi şi pielea smântânoasă. Dar avea şi ea o boală, cânta toată ziua, voce de privighetoare fusese în sat şi chiar şi acum, pe la şezători, vocea ei mai fermeca inimi închircite. Bărbatu-său nu înţelesese dorul muierii de cântec şi se certaseră aprig, căci Ion văzuse doina de femeie de apă din ochii nevestei ca pe o ademenire diavolească. O părăsise pentru sora unui învăţător, o femeie ştearsă şi umilă, care-i făcu trei băieţi, nătângi ca tatăl lor. Aneta nu s-a mai măritat şi fraţii au luat-o sub aripa lor, nelăsând patima dumnezeiască s-o mai zgândăre. Moş Trică, moş Văsălie, Gheorghe, Nitru şi moş Leandru stăteau acum în jurul patului, enervaţi de văicărelile fără sens ale femeii, dar neîndrăznind s-o repeadă, în caz că inima îi era slabă, după cum suspina.
„Vă zâc, di data asta îi gata, nu mă mai scol din patu’ ista, sâmt aşa … cî s-o terminat.”
„Sî chemăm popa, atunci.”
„Taci, bre Nitrule, am chemat fata, tre’ sî vină. O aduce Ilie măcelaru’ di la gară, cu maşâna. Vini, draga di ie …”
„Ai chemat fata? Sî ma vadă cum mor? Di ci, bre?”
„Anetă, fata-i doctoriţă, trebuia s-o chemi di la început, n-am ţânut-o noi la şcoală digeaba, ti faci bini! Acolo la oraş îi mari doctor, numa’ lumi bună vini la ie sî sî consulti.”
„Iaca, s-o auzât maşâna. Ma duc sî dischid uşa. Doamni, mulţămesc ţâie c-ai adus fata sănătoasă, acuma, dacă ai vre, s-o urneşti şî pe mă-sa, a bătrână, din zăcut!”
Moş Leandru deschise uţa Măriuţei şi nu conteni să se minuneze cât de frumoasă era fata asta, între ei, bătrâni şi gârboviţi. Se uitau la ea, ca la apa de izvor a pârjolitului. Măriuţa, fată dintr-o bucată, îmbrăţişă pe rând bătrânii şi, dându-i uşor deoparte, se aplecă către mamă-sa. Îi sărută obrajii uscăţivi şi îi mângâie părul cărunt, scăpat de sub basma.
„Ce-i, mămucă? Iar te-a luat un dor din alea de le ţii matale, de bunicul, de bunica şi de statul pe verandă, în arşiţa soarelui? De zile vechi de zbenguială copilărească? Credeam că unchii au mai multă grijă de casă, ar fi trebuit să te iau cu mine, la oraş, de la început. Tot am crezut în promisiunile matale c-o să-ţi fie bine …”
Moş Gheorghe se înfoie în suman:
„Bre, copchilă, noi am avut grijă di ie, dar boli din aiestea muiereşti noi nu ştim pupa, mai zâci pi la televizor di câti una că-i depresată, da’ sî mă ieie dracu’ dacă înţăleg cum sî poati întâmpla aşa ceva! Cum adică depresată? La oraş nu sî mai be diloc? O ţuică fiartă, o sticla di vin … Aneta nici nu pre mai cântă, ci-i drept, noi am crezut cî poati ş-o cherdut vocea şî din aia boceşti.”
„Gheorghi, eşti un prost, du-ti, bre, şî dă di mâncari la animali, ie şî boşorogii iştilalţi cu tini, cî vreu sî mă consulti fata, dacă tot aţi chemat-o …”
„Stăm şî noi, sî videm rezultatul.”, zise moş Trică, cu ochii plecaţi.
„Ba sî ieşi afară, mi-o zâs mie Aglaia, când o vinit sî mă ajuti la măturat, cî ai ciupit-o di ţâţe, te-i tâmpit di tăt la bătrâneţi, ari sî ni arati tăţi cu degetu’, în sat … Ieşi afară din incest, neobrazatule!”
„Eşti nebună, Anetă. Când mama şî tata munceu la ogor, cini dracu’ crezi că ti spala şî te cheptana, proasto? Ci mai îi di văzut? Şî acuma oricum tăti cheliţăli sî răstoarnă unili pisti altili, ci crezi cî sî mai vedi, maţâli?’
„Casa de nebuni! Hai, moş Gheorghe, mergeţi la bucătărie, beţi o ţuică, mâncaţi nişte cârnaţi, până văd ce-i cu mămuca. Să n-o supărăm mai tare, dacă spune că îi e rău…”
Bătrânii ieşiră bodogănind din cameră, erau oricum prea chiori să vadă mare lucru, iar într-o casă cu 8 copii, din care doi muriseră de scarlatină, nu era loc să mai fii şi ruşinos, pudici erau doar oamenii crescuţi la oraş, la ţară lumea vedea viaţa prin ochi de copil, nemurdărită. Erau supăraţi pentru că, dacă murea Aneta, puteau pierde momentul, era fascinaţia aceea a bătrâneţii, să vezi cum moare unul, ca să ştii muri şi tu.
Măriuţa sărută mâna femeii: „Zi, mămucă, ce te doare?”
„Tăti mă dor, fată, sâmt cî di data asta nu mă mai scol din pat. Îs moali şî obosâtă. Poate ficatul să şie?”
Măriuţa începu să apese trupul bătrânei, femeia icnea sugrumat.
„Te doare,mamă?”
„Oleacă, mai mult oasâli.”
Măriuţa atinse iar trupul împuţinat al bătrânei, era mamă-sa şi trebuia s-o facă bine, de-asta se sacrificase bătrâna s-o ţină la şcoală. Îi strânse încheietura, unde pulsul încă zbătea, albăstriu, prin piele.
Aneta începu să tremure. „Ţi-e frig, mămucă?”
„N-am făcut focul de dimineaţă. Da’ amu’ parcă nu mai mi-i aşa frig … Moartea mă faci sî nu mai sâmt ninica.”
„Taci, mămucă, vorbeşti prostii.” Măriuţa scoase un borcănel de cremă din geantă şi începu să ungă, încet, mâinile bătrânei. „O să te faci bine, mămucă.” Cu degete subţiri şterse lacrimile din ochii bătrânei, îşi lipi buzele de obrajii maicî-sii şi o încurajă, în cuvinte puţine şi melodioase, alunecând mătăsos pe ochii, de-acum obosiţi, ai Anetei. Ca pe un copil, o luă în braţe şi o lăsă pe Aneta să se cutremure în amintiri şi-n febra uşoară, care-i colorase faţa. „Mămucă, cred că e doar gripă, e epidemie în fiecare iarnă. Îţi dau ceva pastile şi o să te faci bine. Uite, stau cu tine vreo 3 zile, până te pui pe picioare.”
„Sî nu pleci. Dacă mor, sî ai grijă de casă.”
„Nu mori, mămucă, stau până te faci bine. Dormi acum.”
Bătrâna se agâţă de palma răcoroasă a fetei. Măriuţa îi şterse sudoarea de pe frunte şi o acoperi cu plapuma. Se dădu uşor înapoi, gândind să iasă din cameră, dar apoi îşi aduse aminte de nopţile în care bătrâna o ţinuse în braţe, când, copil fiind, plângea în somn şi se cuibări lângă mamă-sa, mângâind şoptit trupul bătrânei. Aşa le găsiră moşii, adormite, când veniră, pe seară, să vadă de bătrână.
Aneta n-a murit nici de data aceea. A doua zi s-a trezit cu noaptea în cap şi a început furnicăiala prin casă, Mariuţa simţindu-se încă istovită, după ce avusese grijă de maică-sa toată noaptea. Când moş Nitru o întrebă dacă mai era bolnavă, Aneta îl scuipă şi se răsti la el cu necaz: „Abia aşteptaţi sî mor, babalâcilor, cini dracu’ vă mai spală bulendrili şî vă mai faci di mâncari? Macar fata me are grijă de mini, golanii voştri, cari încotro, vin acasă doar sî ceară parali!”
„Eşti nebună, Anetă. Di mic am ştiut cî după cinci băieţi vini ş-o năroadă, o dat dracii-n tini!”
„Pleacă, spurcăciuni, amu’ chem popa sî ti aghezmuiască. Mă duc să-i dau fetii di mâncari, mai bini vă duciţi sî tăieţi nişti lemni, să fac focu’. Dar-ar naiba în puturoşi!”

Peste sat soarele trecu, într-o doară, închizând haina de nori până la gât. Avea să ningă până-n seară.
Aneta îşi târşâi picioarele anevoie. Uitase deja de moarte, viaţa îi dădea ghes în şale. Cu micul dejun al fetei pe tavă, deschise uşa şi începu să-i cânte de bună dimineaţa.

Anunțuri

Un gând despre “Moare baba

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s