Perimetru

Image result for bolton uk old factories(http://www.bolton.org.uk)

Oare pentru cât timp păstrează pereţii vocile, sunetul? Nu cele ale cerului, acelea zboară sau se preling în pământ. Nu cele ale străzii, acelea trec, căutându-şi sau întorcându-se la propria cochilie. Propriul dangăt, căci zidurile clădirilor se închid ca nişte clopote, ascunzând pulsul de restul urechilor. Cât timp poartă doliu după ce le-au pierdut?
În toate drumurile mele ochii le salută statornicia, dar urechile se plâng de lipsa de cutezanţă. De ce nu bârfesc zidurile? De ce nu ne sufocă, luând exemplu de la noi, oamenii, cu toate detaliile decăderii noastre? Cândva acolo au fost nişte fabrici, acum sunt amintiri din copilăria industrializării. Zumzăitul maşinăriilor a fost înghiţit de cărămidă. Pe dinafară zidurile s-au îmbolnăvit de cancerul vremii, li s-au înnegrit anii. Oamenii au spart toate geamurile, le-au scos ochii. Primăriile au dovedit milă, le-au peticit găvanele cu placaje din resturi de lemn. Foarte puţini le mai vor. Şi mai puţini şi le permit. În unele s-au mutat firme ce comercializează instalaţii sanitare, materiale de construcţii şi mobilier. Dar ca în orice roman romantic, dornic de aventură, de măritat s-au măritat întâi surorile mai mici, lăsând în urmă pe cele mai chivernisite, dar a căror zestre a început să miroase a umezeală şi a mucegai. Lăsându-le cu speranţa că … într-o zi …
Iar vremea trece şi văduvia sorţii lor copleşeşte. Supermarket-urile şi halele specializate în grădinărit şi meşterit pe lângă casă au preferat clădiri noi, după modelul american, din cele uşor de asamblat şi întreţinut. Renovarea vechilor hangare ar costa mult mai mult, întreţinerea aşişderea. Şi atunci ele rămân printre noi, nişte borne ale uitării, uitarea ca preludiu al morţii. Oraşul se laudă cu birouri, magazine cu reclame colorate şi saloane. Saloane de tot felul. Minione, vii.
Munca grea a migrat spre est. Viitorul va trebui să înfrunte dezechilibrul prezentului. Va întoarce trecutul, trăgând propriile învăţăminte sau va merge orbeşte înainte? Zonele erogene ale industrializării s-au mutat în ţări foste sărace, acum luptând pentru o gură de aer. Poluarea trage pământul pe-o parte. Industria dă putere, inima bate mai convingător, dar plămânii încep să atârne greu, până la sufocare au rămas doar câţiva, foarte dureroşi, paşi. Aroganţa puterii ne va prăbuşi, mai devreme sau mai târziu.
Ce ne-ar fi spus zidurile despre munca cinstită, despre sudoarea anilor de demult, dacă nu şi-ar fi înghiţit cuvintele? Nu cred că are vreo importanţă, nu le-am acorda, oricum, nicio atenţie. Gândul nostru pleacă din ce în ce mai des spre cer, spre o altă planetă, una nouă, pe care s-o distrugem cu aceeaşi abnegaţie.
Oare pentru cât timp păstrează zidurile secretele? Cele nobile, antice, pentru o veşnicie. Dar sclavele oraşelor? Eu cred că ele suferă … şi caii se împuşcă, nu-i aşa?

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s