Rulouri de primăvară

Dalai Lama & Dean Evenson(Dalai Lama & Dean Evenson, avax.news)

 

Domnişoara Mo Chou (Fără supărare) avea un magazin de bijuterii tibetane vis-a-vis de oficiul poştal. Vitrina surâdea trecătorilor în culori de pământ, pietrele semipreţioase desfătându-se una în compania celeilalte. Cercei, brăţări, pandantive mijeau ochii din cutii argintii, de carton, căpătuite cu funde din organza. În magazin, dacă îţi făceai timp să-i treci pragul, te aşteptau, gata să te apuce de mână, genţi, fuste şi jachete brodate manual. Domnişoara Mo Chou le ştia poveştile, mama, surorile şi bunica dumneaei lucraseră la ele. Acasă, în China. Ea venise în Marea Britanie să vândă, să-şi poată ajuta familia. Dar nu părea să atragă curiozităţile plimbate pe trotuar şi nici lascivitatea portofelelor. Dacă buticul ar fi fost plasat lângă salonul de coafură, cu 50 de metri mai încolo, alta ar fi fost situaţia! Dar acolo asuda în chinuri patiseria domnişoarei Mary Gouse (Mărită gâsculiţa). I-am sugerat timidei domnişoare Mo Chou o relocare, un schimb. Clientele salonului de coafură strâmbau din nas la mirosul plăcintelor, le încurca planurile de dietă. Bijuteriile tibetane, în schimb, nu ar fi făcut decât să pună în valoare chipurile proaspăt vopsite.
Plăcintele, la rândul lor, ar fi atras golurile din stomac ale celor obosiţi de cozile la ghişeele oficiului poştal, ale copiilor amăgiţi cu acadele până la predarea coletelor, lenea staţiei de autobuz.
Domnişoara Mo Chou mi-a promis o întâlnire cu Dalai Lama, dacă negociam schimbul de locuri, ea nestăpânind limba engleză şi simţindu-se un pic înfricoşată de privirea pătrunzătoare şi alura robustă ale domnişoarei Mary Gouse. Domnişoara patiseră a primit încântată propunerea, nici încasările din plăcinte nu zburdau de fericire.
După numai o lună, după ce mi se lamentaseră de cheltuielile cu mutatul, încasările s-au dublat. Apoi şi-au continuat linia ascendentă. Ambele domnişoare mă răsfăţau şi îmi era din în ce mai greu să le refuz. Mă îngrăşasem, aveam mâinile acoperite până la cot de brăţări şi începusem să mă tem şi pentru gât, uram profilul ţeapăn. Le-am ameninţat cu schimbarea domiciliului, dacă nu încetau cu cadourile. Domnişoara Mary Gouse a acceptat, după ce am fost de acord doar cu un pachet asortat, de Crăciun. Domnişoara Mo Chou îmi pregătise, ca epilog, întâlnirea cu Dalai Lama, la micuţul templu budist aflat la câteva străzi distanţă. Deşi întâlnirea era la muchia serii, după ce domnişoara Mo Chou închidea magazinul, m-am apucat să răscolesc dulapul de dimineaţă, în căutarea unei ţinute care să se potrivească momentului. Am încercat toate rochiile, după care am trecut la pantaloni. Dacă aveam să ne aşezăm pe jos, pantalonii m-ar fi avantajat. Poate era de aşteptat să adopt o ţinută asemănătoare celei purtate de guru, ca cele din fotografiile în care îl admirasem peste ani. Nu aveam nevoie decât de un cearceaf în culori vii şi toga ar fi fost gata! Până la urmă bunul simţ şi clima ploioasă au învins, m-am întors la o pereche de pantaloni lejeri şi o bluză modestă, dar în culori sprinţare.
Domnişoara Mo Chou m-a aşteptat în pragul magazinului, continuându-ne drumul împreună. Templul era înconjurat de o grădină luxuriantă, ne-am oprit pe una din bănci, domnişoara pregătindu-mă pentru liniştea de dinăuntru. Odată intrate, ne-am aşezat într-un colţ, iar domnişoara a început să-mi citească dintr-o carte cu coperţile brodate cu mărgeluţe, care i se odihnise în buzunar, din învăţăturile lui Dalai Lama. Mă aşteptam să-l văd apărând din clipă în clipă, se ştie de capacitatea dânsului de a se afla în mai multe locuri, în acelaşi timp. Curând frumuseţea cuvintelor m-a cucerit, domnişoara Mo Chou mi le recita şi în câteva dialecte chinezeşti, chicotind când nu eram total de acord cu spusele. Mai mult am simţit prezenţa, coada ochiului mă trădase. O pată de portocaliu pe sângeriul vivace al pereţilor. Poftă de viaţă, pură, neliniştită! Era acolo! Un poster în mărime naturală, strecurat pe uşă de nişte prieteni ai domnişoarei Mo Chou, care pregătiseră totul cât fusesem ţinută pe bancă. Am râs de s-a zgâlţâit bonomia statuetelor bucălate, ecoul risipindu-se până la tavanul înalt.
Prietenii cu ochi migdalaţi au scos din pungi de hârtie caserole cu piept de raţă aromat şi orez cu creveţi, rulouri de primăvară, pui cu sos de lămâie şi uscăţele cu răvaşe, ce mai, un festin! Domnişoara Mary Gouse, pusă în temă în legătura cu toată tărăşenia, ne trimisese şi ea câteva specialităţi cu carne. Norocul lor că mi se făcuse foame şi nu mai aveam niciun chef să mă teleportez în căutarea guru-lui …

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s