Poveşti pentru eretici

Image result for funny vintage dining old peasant couple

(Photo from Pinterest)

Dumnezeu era în concediu. În Postul Paştelui cerurile se închid pentru curăţenie. Din noaptea de Înviere uşile se redeschid, larg, pentru program cu publicul. Dacă o mierleşti în post, te duci direct la Talpa Iadului, acolo curăţenia e molimă. Dacă nimereşte, din greşeală, vreo babă chioară, acatistieră, fac dracii vărsat de vânt cu lunile. Dacă o mierleşti între Paşti şi Înălţare, intri în Rai ca un rege, pe covor roşu şi ai parte de o judecată sumară, fără recuperare de prejudicii. Politicienii ar trebui să profite de ofertă.
Plictisit fără slujba de toate zilele, Dumnezeu a hotărât să-şi viziteze supuşii, să vadă dacă, deşi se lăudau pe reţelele de socializare cu farfurii pline cu tocăniţă de soia şi salată de castraveţi de seră, frecvenţă permanentă, nu ţineau ascunse prin dulapuri şi frigidere creme de zahăr ars, ciolane şi coaste picante. Făcea ce făcea Dumnezeu şi iar dădea peste cap pariurile! Sfinţii pariaseră deja, pe ascuns, pe viitoarele răstigniri, când, brusc, miza s-a dublat. I-au cerut ajutorul Sfântului Petru, dracilor intuiţia le ridica curba şanselor. Sfântul Petru, el însuşi căpitan jucător, urmărea cu îngrijorare paşii Domnului şi ca să nu rătăcească milostenia şi să ajungă Raiul să-şi piardă poziţia în clasament, mai aranja nişte accidentări, nişte schimbări de tactică de ultim moment şi împrospăta continuu banca de rezerve. Prefăcându-se că mai aduce câte o vorbă de la Maica, câte o binecuvântare, că îmbătrânise şi ea săraca şi îngeraşii voiajori se cam îngrăşaseră, mai schimba direcţia semnelor de circulaţie, mai uita să semnalizeze căruţa furnizată de Timp, automobilele fiind închiriate celor iubitori de ştiinţă, că se săturase şi Dumnezeu de când aştepta vizite de la vii. Pământenii până şi aselenizarea o trecuseră la fake news, dar povesteau, întorşi din comă, cum îi prezentaseră lui Petru scrisorile de acreditare.
L-au purtat pe Dumnezeu caii şi paşii numai pe la grădiniţe şi şcoli de meserii. Enervat că radarele îi bruiau GPS-ul şi-şi uitase şi ochelarii acasă, de nu putea consulta nici hărţile, Domnul a abandonat căruţa într-un câmp de trifoi, lăsând cailor dreptul la o masă sănătoasă şi ceva muzică irlandeză. Flămând, cu o bătătură sub degetul mare, a crezut că, din nebăgare de seamă, a mai înfăptuit o minune, când a dat cu ochii de casă. Un bordei, de fapt, singur pe lume, că de jur-împrejur nu era decât munte, nu era decât pădure. Fiarele sălbatice ori erau, cu adevărat, pe cale de dispariţie ori trimisese Petru vânătorii înainte să anunţe pe toată lumea că Dumnezeu era în vacanţă, incognito şi nu avea chef de cultul personalităţii. A bătut timid la poartă, că nici El nu ştia la ce să se aştepte. Nimic. A început să bată din ce în ce mai tare, în ultima vreme îl lăsau din ce în ce mai des nervii. În sfârşit uşa de deschise, dincolo de un scârţâit atroce. Baba era un pic cam surdă. Îl pofti în casă, îl aşeză la masă, îi împinse la picioare un lighenaş cu apă încălzită pe plită şi-l aşteptă să se spele singur pe picioare, pe ea o dureau şalele. Lui Dumnezeu nu-i scăpă ironia situaţiei, poate era mai bine să studieze dosarul babei înainte de cină, sigur fusese, la viaţa ei, o mofturoasă!
– Ia zi, moşule, ci vrei, supă cu tăiţăi sau prăjăsc nişti cârnaţ di astă iarnă? Am şî urzâci, dacă posteşti, şî nişti turti.
– Orice, mătuşă, sunt lihnit.
Dumnezeu murea de foame, acum înţelegea cât de uşor era de încălcat rezoluţia de abstinenţă. Se felicită că păstrase totuşi recomandările elastice, postul nu se aplica situaţiilor extreme. Cât timp El îşi revizuise mental legislaţia, baba turuise vrute şi nevrute. Povestea despre vreme, întreba de oamenii din sat, comenta lipsa lui de discernământ: să plece la drum noaptea, fără o bască sau un pulovăraş şi cu picioarele goale! În munţi era încă rece. Îmbătat de aroma blândă a supei, Dumnezeu se mulţumi să soarbă în tihnă, fără niciun gând de a răspunde babei. Aceasta nu se descurajă, ci trecu la întrebări personale şi mai aruncă un lemn pe foc. După o porţie de cârnaţi cu ouă-ochi trase pe ulei încins, o mână de brânză iute, mămăligă, varză acră şi un ţoi de rachiu, Dumnezeu aţipi cu capul pe masă, ridicând capul doar o dată, să râgâie mulţumit. Baba mai bodogăni vreo oră de una singură, îi pregăti un culcuş pe spinarea sobei şi-şi păstră restul vorbelor în basma, să stea proaspete până dimineaţă.
Noaptea, deşi luna intrase în grevă pentru că soarele mărise preţul la lumină, se dovedi un sfetnic bun. Dumnezeu, al cărui Duh nu dormea niciodată, analiză ospitalitatea babei, înscrise rating-ul pe pagina oficială de Facebook şi hotărî, dacă tot era perioadă de prohibiţie şi peştişorul de aur avea alte griji, să-i îndeplinească babei trei dorinţe. Baba se prezentase ireproşabil, mai puţin meniul de frupt, da’ nici El nu refuzase. Ba adormise şi fără să spună vreo rugăciune … Baba îi lăsase, totuşi, candela aprinsă, să nu-l sperie tânguitul lupilor. Care lupi?!
Baba îşi visase moşul cu acte, care dădea din mâini fără să zică nimic. O enervase la culme! Tocmai ce dăduse de pomană de sufletul lui drumeţului dubios, care nu scotea nici el vreo vorbă, iar moşul se zbătea de ceasul morţii, de ziceai că-i picase cu crampe. E drept că fusese un zgârcit la viaţa lui, un strânge-pungă, da’ murise sărac, cu nădragii cârpiţi şi numai trei dinţi. Baba se întoarse pe partea cealaltă, moşul însă continuă să-şi facă vânt, probabil dusese cineva până-n rai boala găinilor. Şi numai ce-o luă pe sus o undă feministă, una propagată din unul din oraşele universitare din apropiere, în drum spre nu ştiu ce companie din cetatea filmului. Se încăpăţână baba şi hotărî s-o facă şi ea pe-a muta. Fir-ar mama lor de moşnegi, iaca, azi nu avea nici ea chef de vorbă!
Degeaba se căzni Dumnezeu să scoată de la ea măcar o dorinţă, dacă nu trei, baba îşi lipise mandibula de maxilar cu un boţ de ceară şi se apucă de frământat aluat îndoit cu mălai, că-i mucegăiau ciucălăii sub pătura de pănuşe.
Dumnezeu plecă, neînţelegând nici până în ziua de azi femeia. Îndeplini trei dorinţe câinelui ciobănesc, că până şi oile intraseră în silenzio stampa. Cu câinii era mai uşor:1. oase, 2. oase, 3. oase.
După ce plecă moşul, baba curăţă firimiturile de pe masă şi cu mâinile în şolduri îi ură drumeţului, dincolo de uşa închisă, să-şi bage dorinţele în fund. Auzind-o, Dumnezeu a dat peste cap căsătoria tradiţională.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s