De florile mărului

Image result for man kissing apples

(Image from www.videoblocks.com)

Simion, al Catrinei, s-a trezit, într-o dimineaţă, cu faţa la peretele dinspre nord, pe care nevastă-sa îl zugrăvise cu copaci, după cum umbla modelul prin sat. Trăgeai, din pensulă, un chenar, mare cât tot peretele, iar în mijloc puneai ce ţi-era mai drag. Maică-sa pusese via, unchiu-său Toader un câmp de flori, că nici preoteasa nu avea gherghine mai mândre decât ale lui, dar Safta nu zugrăvise decât un perete şi pusese în mijloc un copac, conturat după un model adus tocmai de la oraş, primul de fel, din satul lor. Safta lui terminase liceul şi povestea oricui nu avea altă treabă şi îi era drag să o asculte că acela era copacul vieţii şi avea să le aducă noroc.
În grădină puseseră, ani de-a rândul, numai porumb şi cartofi, dar în dimineaţa cu pricina Simion se dădu jos din pat hotărât să-şi facă o livadă. Auzind ce avea de gând, Safta şi-a sumeţit mâinile pe şolduri, ei trăiau în nordul ţării, unde gospodarii îşi umpleau beciurile cu cartofi şi porumb, să treacă de iarna grea. Dacă voia numaidecât putea planta pomi printre rânduri, să aibă şi el de-o ţuică, ca ceilalţi din sat. Simion nu se gândise la asta, dar l-a uns pe suflet grija muierii. Vasile, al cizmarului, îl sfătui să sară în căruţă şi să treacă munţii, de cealaltă parte ştia el o gospodărie, care vindea pruni, meri şi peri, toţi altoiţi. Zis şi făcut! Simion îşi aşternu drumul înainte şi se întoarse acasă cu 20 de nuiele firave, pe care le alinta ca pe copiii lui. Şi de atunci, în fiecare dimineaţă, după ce se spăla pe ochi, alerga în grădină, să vadă cât au mai crescut pomii. La vederea primelor prune brumării şi a ochilor de mere şi de pere a dat de băut la tot satul. Nimeni n-a ieşit din birt până-n seară, într-atât era de bucuros!
Safta îl privea uneori gânditoare, era harnic omul ei, dar de când adusese pomii parcă înnebunise.
Într-o zi, primăvara, pe când Simion curăţa pomii din grădină, Safta s-a apucat de dat cu var prin casă, iar pe peretele dinspre nord, în locul copacului, a pus un snop de grâu, după cum văzuse în casa popii.
Pomii lui Simion au crescut sănătoşi, iar el îi păzea ca pe Sfintele moaşte, de lăcomia copiilor. Ca să nu le rupă crengile, Simion le împărţea cu mâna lui fructe, plătea dijmă bucuriei satului, cum ar veni. Ba le trimitea câteva şi la şcoală, să aibă ceva de ronţăit şi în pauza mare. O singură amărăciune ducea Simion pe suflet, unul dintre meri, deşi făcea fructe mari, ochioase, lăsa în ele acreală, de nu puteai să le ţii pe limbă. A amestecat câteva printre cele trimise la şcoală, iar copiii, stârniţi de învăţătoare, au scris compuneri despre gustul de borş al merelor lui Simion, cum că le făceau ochii mici şi le aduceau lacrimi la colţul ochiului, alţii povestiseră că îşi închiseseră guriţa cu cheia şi nu mai dădeau drumul la uşă, alţii că, după ce muşcai din pulpă, te simţeai de parcă te-ar fi înţepat cineva cu peria de paie, iar cei măricei erau convinşi că fuseseră făcute cu zeamă de lămâie, de către Safta, ca să nu-şi scape bărbatul la rachiu. Ce mai, Simion ajunsese de râsul copiilor! O vreme le-a dat la porci, amestecate printre cartofi, dar a stârnit şi mânia animalelor, guiţau porcii lui Simion de obosiseră tot satul! De-atâta râs …
A mai trecut ceva timp şi a uitat până şi el de mere. Le lăsase la mila ciorilor, dar nici acelea nu erau proaste.
S-a făcut apoi de-a rămas Safta grea. A trezit tot satul, în chiote, când i-a dat de înţeles că va fi tată, pe la spartul nopţii. Vecinii, crezând că murise mamă-sa, se prezentară, cum dădu lumina, la poartă, cu câte un pahar de vin şi-o lumânare. Până la urmă au băut vinul şi a mai dat şi Simion un rând. Era bucuros şi nu-i mai purta ranchiună Saftei că-i făcuse dispărut copacul din dormitor. Şi snopul de grâu se dovedise cu rod, aşa că îşi luă bucuria înapoi, de prin ce firimituri o pierduse, şi începu a se învârti, când în jurul copacilor, când în jurul femeii, de l-a înnebunit de cap şi pe Dumnezeu.
Pe Safta o chinuiau rău de tot poftele. O apuca şi-n miez de noapte şi alerga bietul Simion, când la mă-sa, când la soacră-sa, după murături, borş de tărâţe sau compoturi.
Într-o zi, ce-i trecu femeii prin cap? Rezemă scara de mărul blestemat şi culese toate merele, unul câte unul. Până ce s-a întors Simion de la moară, unde se dusese să macine nişte porumb, Safta a dat câteva pe răzătoare, le-a aşezat pe cocă fină de aluat, aşa cum se făcea la oraş şi le-a pus la copt. Safta era îndemânoasă la bucătărie, i se dusese vestea în sat, dar aşa plăcintă nu mai mâncaseră ei. Îţi lingeai degetele. Şi fărâmele căzute în palmă!
A doua zi a copt iar, a scos o măsuţă la poartă, şi un scăunel, şi până la prânz a vândut toată plăcinta. Apoi a început să vină lumea să le bată la poartă, se dusese vestea de aşa bunătate de coptură. Simion începu să-şi păzească mărul de hoţi, mulţi veneau pe furiş, noaptea, să fure măcar un lăstar. Din ‘mărul blestemat’, pomul devenise mai de poveste decât cel al lui Prâslea, cu merele lui de aur cu tot! Până să nască, Safta a deschis o plăcintărie, în locul chioşcului de îngheţată, care primise o caşcarabetă modernă, de la judeţ. De acum o ajutau şi maică-sa, şi soacră-sa, şi două fete tocmite. Regina plăcintelor rămânea însă cea cu mere acre.
Safta a născut un băiat, de acum fericirea le era deplină. Sau aşa părea. Simion încercase să prindă, el însuşi, nişte lăstari ai mărului fermecat, dar când dădeau în pârg, merele erau dulci şi aurite, ca cele ale celorlalţi pomi. A trecut iar munţii, dar gospodarii de acolo nu ştiau nimic despre merele acre, ei vindeau numai soiuri din cele dulci, zemoase.
Mărul a îmbătrânit, nestingherit. Safta a deschis câteva plăcintării şi la oraş şi deşi lungea aroma merelor acre cu cea din merele dulci, tot avea cele mai bune plăcinte din târg! Copilul creştea sănătos, afacerile le mergeau strună.
Când băiatul s-a făcut de liceu, mamă-sa parcă ar fi vrut să se mute şi ei la oraş, să nu stea copilul prin internate, dar Simion a lămurit-o că viaţa lor era acolo, în sat, cui aveau să lase pomii?
Safta nu s-a lăsat însă aşa uşor, a cumpărat băiatului o garsonieră şi din două în două săptămâni dispărea câte 3-4 zile, să-i facă curat şi câte ceva de mâncare. Pleca cu plasele încărcate de acasă, că nu-i plăcea nimic din ce găsise la oraş.
Într-o astfel de zi, Simion l-a adus acasă pe Valerian, un zugrav plecat la muncă în Anglia, care se întorsese cât să-i aducă maică-sii o Skodă, una cu volanul pe partea proastă şi împreună au dat cu o mână de var pe peretele dinspre nord. Lavabil de data asta, căci între timp se inventaseră multe. Valerian i-a propus să renunţe la chenar, că nu se mai purta demult, era ţărănesc, dar Simion asta şi era, un ţăran, aşa că a mers cu chenarul înainte şi a pus în mijloc un copac, aşa ca celălalt dinainte, că păstrase în grajd modelul. Satul s-a minunat, dar numai de maşina adusă de Valerian. Safta a râs, dar nu s-a pus cu nebunul, peretele de pe partea ei de pat era plin de icoane.
Când s-a pornit furtuna erau în pat, urmărind cum plimbau vorba nişte oameni mari, la televizor. Fulgerul a căzut chiar lângă casă şi Simion a dat fuga, desculţ, afară, să vadă dacă nu cumva căzuse peste grajd. Grajdul era tot acolo.
Prăpădul i s-a arătat abia de dimineaţă. Mânia lui Dumnezeu căzuse pe măr, crăpându-l în două, ca pe-o surcică. Tot satul l-a jelit, de parcă murise unul de-al lor.
Dar mărul a dat iar în rod, în primul an în care li s-a întors băiatul, în vacanţă, de la universitate. Pe o parte merele erau mari, mai mari decât o portocală, şi acre ca la început, de cealaltă parte erau mici şi dulci, de parcă erau făcute cu miere. Simion a înnebunit de fericire. De cum se trezea se ducea în livadă, lua în braţe pomul şi pupa pe obraji merele. A ajuns de râsul satului.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s