Ne cerem scuze că am invadat umanul bărbaţilor (9.03.2015)

Image may contain: 1 person

(Images from Google search)

 

Suntem extrapământene, zburătoare, croncănitoare şi puţin proaste, atât cât să fie şic. De fapt, după ce Dumnezeu şi-a făcut pomană şi ne-a desprins din om, am fost şi noi ‘aproape om’ vreo oră, după care am bătut palma de gâtul şarpelui şi aşa s-a inaugurat frăţia anti-mărului. Ne cerem scuze că nu-l citim pe Hegel, cât învârtim la mămăligă sau pe Joyce, când jucăm ‘nu te supăra frate’ cu copiii, ca să poată Adam să-şi citească în linişte ziarul sau romanul proaspăt ieşit din librărie. Ne cerem scuze că nu suntem întotdeauna pregătite să discutăm votul negativ din Parlament, ajustările de buget, ultimul tip de Rolls sau fizica cuantică, când copiii trebuie îmbăiaţi şi duşi la culcare, hainele călcate şi aranjate frumos pentru a doua zi, vasele spălate şi casa dereticată. Ne cerem scuze că-l deranjăm pe Adam din preocupările lui serioase, ca să-l chemăm la masă sau că-i amintim de termenul limită la plata facturilor. Ne cerem scuze că uneori, biruite de oboseală, uităm să ne fardăm şi încercăm să nu-l deranjăm cu bolile noastre sau ale copiilor. Ne cerem scuze că ne pasă de el, am vrea să pretindem că nu, dar există o rotiţă ce se învârte în gol în creierul nostru, acolo unde la el e veriga ‘mi se rupe’. Ne cerem scuze că adormim uneori fără să ne dăm cu parfum şi nu mai apucăm să-l primim, cu dragoste, în aşternutul conjugal şi ne cerem scuze dacă, uneori, din dorinţa de a compensa, îl aşteptăm în déshabillé taman când e meci la televizor. Ne cerem scuze că, luate cu temele acasă, uităm uneori să-i cumpărăm ţigări sau bere, ne cerem scuze că plecăm să avem grijă de părinţi bătrâni şi neputincioşi exact când el nu găseşte muştarul sau cămaşa în carouri. Ne cerem scuze că mai folosim şi noi, uneori, telecomanda şi că urmărim doar programe siropoase şi de duzină. Şi ne mai cerem scuze şi pentru faptul că din când în când urmărim şi noi câte o partidă de fotbal, deşi ştim că nu e un nimic feminin şi dezvoltă un limbaj vulgar. Ne cerem scuze că nu suntem nişte doamne, nişte oame, mai degrabă păşim în vârful picioarelor, ca să nu-l deranjăm. Iar dacă uneori ne lăsăm mânate de răzvrătiri absurde, de care apoi ne este ruşine, Adam – stăpânul inelelor ştie exact cum să ne pună la punct! Ne cerem scuze că ni se întâmplă să credem în Dumnezeu, el fiind singurul bărbat care ne ascultă şi bate doar cu parul, la o dată nespecificată în instrucţiuni. Ar trebui poate să ne autoexilăm după ce facem copii, pe o insulă a ciumatelor, a arţăgoaselor. Noi nu am avut timp să ne aşternem în proză durerea sau să ne lamentăm iubirea în poezii, am rămas cu o istorie săracă, ca şi subspecie. În timp ce Adam se plângea că era înşelat, noi mergeam la serviciu, să avem cu ce hrăni copiii. Ne cerem scuze că am rămas nişte proaste, că sentimentele noastre nu se ridică la nivelul alor lui, că priceperea noastră e de nemenţionat, ne cerem scuze că existăm, că, din întâmplare şi din plictiseala unui anumit Domn, am ajuns să năruim ordinea firii. Ne cerem scuze şi că i-am născut, poate ar fi fost mai bine dacă Dumnezeu ar fi investit şi în xerox.

Dragă Adam, iartă-ne că nu ştim ce facem!

 Image may contain: 1 person

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s