Povestea ciorbei

Image result for alcohol soup (Images from ebay, google search)

Nu înţelegea cum de era posibil.
E drept, nici el nu avea prea multă şcoală, fusese alintatul mă-sii. Îl făcuse jandarm, ca să rămână în sat, că era nevoie de unul la Primărie. Se însurase cu fata unui vecin, era singura care mai plivea buruiene în sat, restul îşi găsiseră serviciu la oraş. Nimeni altcineva din sat nu mai avea straturi ca ale nevesti-sii. Îşi îmbogăţise părinţii, legumele ei se vindeau scump şi ajunseseră pe mesele oamenilor importanţi. Îşi dădea cu vrăji pe degete, aşa bolboroseau babele pe la porţi. Până şi el credea că nevastă-sa îşi vânduse sufletul lui Ducă-se pe pustii! Ziua arăta ca toate femeile, din cele care ţin casa laolaltă. Nu era frumoasă, iar mijlocul i se lăţise şi mai mult de când se măritase, trăiau bine. Nu aveau încă copii, mai aveau timp. El spera să-i umple casa. Sigur avea să aibă grijă de ei, aşa după cum avea grijă de castraveţi, de roşii, de vinete şi de el. Noaptea era însă altceva. Noaptea, nevastă-sa se dădea de trei ori peste cap şi se transforma într-o codană aprigă, cu sâni zburdalnici şi coapse fierbinţi. Era frumoasă, de nici lui nu-i venea a crede! Murea de dragul ei … Dimineaţa dura mult până îşi deschidea ochii, se ruga, în gând, să rămână tot zâna care-l strânsese la piept în miez de noapte. Dar dacă ea era dată dracului … nu i se împlinea niciodată dorinţa. Nu ştia el ce fel de rugăciuni îi plăceau ăluia … Nu că nu ar fi iubit-o pe nevastă-sa, se învăţase cu ea, dar parcă o voia mai mult pe cealaltă, că-i susura vorbe dulci la ureche în timp ce-i vâra mâna până la cot în pantaloni. Nevastă-sa, asta de cu zi, era ruşinoasă, nu-l lăsa nici s-o ţină de mână în văzul lumii. Aia de venea, la schimb, noaptea, îl scotea din minţi, şi lui aşa îi plăcea.
Nu i-ar fi dat secretul pe-afară dacă, pe toamnă, nu ar fi ajuns pe pat de spital. De când îmbătrânise rău socru-său, era el cel care căra sacii cu legume pentru piaţă la căruţă. L-a doborât brusc o apendicită şi a fost nevoie să se ascută de cuţit. De urgenţă! Chinul a continuat şi după operaţie. Dacă ceilalţi bolnavi din salon bodogăniseră la vederea supei de cantină, el şi-a frecat mâinile de plăcere. Şi de-ar fi fost pe jumătate aşa de bună ca a nevesti-sii şi tot merita osteneala! Fericirea a durat până la prima sorbitură. A înghiţit-o cu greu, cu noduri, deşi ar fi scuipat-o bucuros. Aia nu era nici supă, nici ciorbă, dracu’ ştia ce era! A doua zi, de dimineaţă, când a venit nevastă-sa să-l vadă, a trimis-o înapoi acasă, să-i meşterească una din acelea de-ale ei. Din legumele ei vrăjite. Degeaba a dat din colţ în colţ biata femeie, nu s-a lăsat până nu a văzut-o venind cu oala de ciorbă după ea. Numai că nici aceea nu mai avea acelaşi gust, ca acasă, ba parcă era apa chioară, ca cea care-i fusese servită la spital. Se părea că de frica doctorilor până şi nevastă-sa îşi pierduse puterile magice! Norocul lui că nu l-au ţinut mult la pat, că ar fi murit de foame …
La plecare l-a invitat pe chirurgul care îl operase să le facă o vizită, să-i umple portbagajul cu legume şi să vadă şi el ce înseamnă ciorba de muiere gospodină. Feţele alea fine, încercănate, de la oraş nu ştiau să se bucure de roadele pământului.
Nevastă-sa încă se codea, de crezuse la început că au lăsat-o de tot puterile, dar după ce doctorul a încuviinţat nu mai era nimic de făcut. După primele zile de stat acasă parcă reînviase, ciorbele nevesti-sii parcă erau şi mai bune decât le ştia. Peste noapte parcă lua foc, acum că el se mişca mai greu.
Doctorul a venit într-o duminică. După prima lingură de ciorbă a rămas perplex, privind în farfurie. Ei aşteptau cu sufletul la gură. Dar bărbatul a ridicat din umeri, şi din sprâncene şi a dat gata tot ce avea în farfurie, după care a mai cerut o porţie. A adormit cu capul pe masă, probabil fusese de gardă toată noaptea. Nevastă-sa, grijulie, l-a cărat în spate până la divanul din camera de oaspeţi. Chiar şi el i-a dat un pic de furcă, până s-a liniştit şi a adormit.
Pe doctor l-a lăsat fără permis de conducere Poliţia Municipală, în timp ce se îndrepta spre casă. A trebuit să-şi anuleze şi tura de la spital. Alcoolemia din sânge l-ar fi doborât pe altul, mai plăpând. Şi-a adus aminte de ciorba femeii. Aia nu ştia să gătească, săraca, legumele pluteau pur şi simplu în băutură!

Image result for alcohol soup

Reclame

2 gânduri despre “Povestea ciorbei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s