Cu vaca

 

Image may contain: 1 person(Google search)

Mă uit la copilul meu, care se încăpâţânează să crească cu telecomanda de xbox în mână şi mă năpădesc amintiri senine, cu miros de balegă şi ocări peste gard. Bunicii mei, dintr-un sat pierdut în nordul ţării, cu nume de bani, deşi buzunarele le fuseseră golite de comunişti, nu mai aveau decât puţine capete în bătătură. Piaza rea, a recensământului, atârna de gâtul lor ca o spânzurătoare. Găinile, purceluşii, gâştele erau ascunse de numărătoare. Îmbătate cu alcool, erau amestecate cu rufăria din lăzile de zestre, porcii duşi la somn în gropi săpate anume, prin grădini şi acoperite cu buruiene. Bunica rămăsese cu o vacă – Coana Mare, aşa o striga bunicul. Decât să-i declare viţelul, preferaseră să-l taie şi să-l împartă cu copiii. De atunci, însă, vaca o împungea pe bunică-mea în coaste de câte ori intra în grajd. În schimb dezvoltase o afecţiune aproape maternă pentru mine, un ciot de fată, toată numai ochi şi păr cârlionţat. În fiecare dimineaţă bunica, însoţită de mine, ducea vaca la păscut, pe un islaz aflat la marginea satului.

De vreo trei zile lovise în bunica o durere cumplită de şale, aşa că ţaţa Saveta, soră-sa, venea în fiecare dimineaţă să ducă şi vaca, şi pe mine, la păscut. Şi tot de vreo trei zile plouase cu nemiluita, molfăind colbul uliţei şi scuipând noroi, preschimbând tarlalele în nişte mocirle imense, din care capete verzi, de păpuşoi, ţipau cerului, după ajutor. La o bucată de drum de casă era o porţiune cleioasă, de glod, iar eu, şturlubatică ca o căpriţă, am aterizat direct în mijloc! Cizmuliţele de cauciuc mă trăgeau dintr-o parte în alta, până ce s-au pierdut cu totul în lut. Ţaţa Saveta a întins o mână, gata să mă scoată afară din noroi, dar m-a pierdut imediat, căci ieşisem din cizme şi până şi mâinile îmi erau pomădate alunecos. După câteva minute de scălâmbăială, mă acoperisem din cap până în picioare de noroi, metamorfozată într-o mică ştimă a mocirlelor. Încurcată, Saveta mi-a spus să aştept cumincioară, cât duce ea vaca la islaz, nu prea departe de acolo, promiţând să mă scoată la liman la întoarcere, căci de acum vaca fremăta nervoasă, febleţea ei, dezlegată, făcea tumbe în noroi în timp ce pe ea Saveta o ţinea, din scurt, în lanţ. La întoarcerea Savetei arătam mai rău ca dracul, parte din noroi se uscase, dar avusesem grijă să-l acopăr cu un strat nou, mai pufos. Când m-a văzut, Saveta a fost cât pe ce să cadă grămadă, la pământ, a prins-o o pitică de buturugă, de pe care sărmana a început să plângă, cu sughiţuri. Din urmă a apărut şi vaca, care dezertase de pe islaz şi, mai ceva ca neamurile taur, şi-a făcut vânt pe patinoarul de glod. Saveta nu mai avea nici lacrimi, nici glas, rămăsese împietrită, cu sprâncenele aliniate a mirare. Aşa ne-a găsit bunica, pe care a pufnit-o pe loc râsul, până a dat cu ochii de soră-sa. ‘Savetucă, ci ai, fată? Ţi-i rău? Ti-o luat junghiul ceala breaz, la inimă?’ ‘Nataliţă, scoati tu, dacă poţi, dracii iştea din mocirlă, eu nu mai am putere. M-o bătut Dumnezău, că i-am băut rachiu’ lu’ barbatu’ nieu!’ ‘Bei, Savetă? Doamni, ducă-sî pi pustii! Altă beţâvă! Credem că numa’ Lina be pi ascuns şî zâci cî faci dulceaţă …’ ‘Lina be?’ ‘Savetă, tu n-ar trebui sî bei, strâci orzul pi gâscă, poate aşa, o linguriţă, ca medicament, cî, oricum, ci ai tu, nu treci nici dacî ti calcă trenu’! ‘.
Bunica şi badea Ioan, care s-a nimerit pe acolo, în drum spre casă, ne-au scos, cu chiu cu vai, din glodăraie, noi am mai fi stat, dar bunică-mea era hotărâtă. Până acasă toţi copiii vecinilor s-au lipit, în alai, de veselia noastră, ca nişte pisoi, înfierbântaţi de joaca ciucurilor de noroi. Bunică-mea le dădea peste mâini, când strigau în gura mare că au pus mâna pe dracu’ şi pe mama lui. Ce mai, venise circul în sat! Capete ştirbe răsăriseră pe la garduri, de pe sub basmale şi pălării, invitate de bucuria copiilor.

Maică-mea, căreia i se făcuse dor de mine şi îşi luase o zi liberă de la serviciu, taman atunci, a leşinat când ne-a văzut. Saveta a sărit s-o stropească cu apă, dar s-a împiedicat şi a căzut peste ea. Eu, văzând-o pe mama şi crezând că e un joc nou, am sărit peste amândouă, cu glod cu tot, în timp ce vaca începuse să ne lingă, fericită, de parcă atunci fătase. Cred că şi Dumnezeu, şi Sfântul Petru au făcut poze pentru gazeta de perete.
Maică-mea m-a spălat cu abnegaţie, vreo săptămână, până a reuşit să cureţe tot noroiul de pe mine, ogoită de gândul că nu căzusem în cazanul cu untură, după cum i se întâmplase tatei.

Sătenii mai cred şi în ziua de azi că atunci şi-a făcut dracul copii la ei în sat. Între timp a pierit şi comunismul, dar ei tot săraci îşi duc zilele, într-un sat cu nume de bani.

Reclame

Un gând despre “Cu vaca

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.