Libertate, dar cu contract de autoimpunere

Image result for people(Image from pexels.com)

De ce distrugem fără milă relaţiile interumane? De ce ne-am debarasat de iubire şi de adevăr, de sinceritate?
Când a început dărâmarea lui Dumnezeu de pe soclu, care s-a dovedit mai eficientă decât cea a lui Lenin, căci chiar şi cei ce au hulit comunismul mai păstrează încă o lacrimă de nostalgie, pe care o trec gospodăreşte la cămara tradiţiilor, partajarea de şeful bisericii a fost mult mai radicală. O să spuneţi că încă se construiesc, delirant, biserici. E adevărat, dar acolo nu mai e loc pentru Dumnezeu, acolo sunt afaceri care vând imaginea de Dumnezeu şi hotărăsc cu seninătate în locul lui.
În timp ce estul Europei îngropa cu fanfară şi cai mascaţi comunismul, pentru ca acum să-l dezgroape pentru nu ştiu ce prelevări de ADN, vestul se desprindea de biserică, precum o făcuse şi Henric al VIII-lea, dar nu pentru un amărât de divorţ, ci pentru că Dumnezeu nu numai că nu ne îndeplineşte câte trei dorinţe fiecăruia, dar nu se implică deloc în eradicarea bolilor noastre, ba a trecut banii, forţa noastră motoare, în contul dracului. Dacă estul, care a lipsit motivat la câteva lecţii, mai speră să câştige la loto cu un acatist, vestul se ajută de unul singur. Biserica s-a vlăguit, dar au prins putere organizaţiile non-profit, fundaţiile. Preoţii s-au împuţinat, s-a încercat o reîmprospătare prin ducerea sensibilului feminin dincolo de altar, dar cei care au câştigat au fost activiştii: cei ce luptă mult mai dârz, mai eficient cu guvernele şi instituţiile statului sau cu marile corporaţii private, pentru protecţia animalelor, pământului, teme la fel de frumoase ca şi cele îmbrăţişate de biserică. În America situaţia e un pic diferită, religia e ca fumatul de iarbă: vrei extratereştri, ai extratereştri, vrei Dumnezeu vecin de stradă cu tine, îl ajuţi pe pastor să-şi facă palat şi să-şi cumpere avion, vrei să te salvezi, te zbaţi, eşti prima putere a lumii şi nu e nimeni deasupra ta dacă îl dai jos pe Dumnezeu, iar cei de după tine îţi pândesc locul.
De-a lungul istoriei Biserica a fost acuzată de multe fărădelegi. În ultimii ani au îngenunchiat-o abuzurile sexuale asupra copiilor, ignorate, muşamalizate. În ultimele zile au ieşit la iveală şi abuzurile angajaţilor în opere de caritate, scandaluri sexuale, apelarea la reţele de prostituţie, chiar şi a celor de prostituţie infantilă, din zonele sărace, unde ar fi trebuit să fie mânaţi de morală, de principii, să ofere ajutor. Ca şi oamenii lui Dumnezeu şi cei încrezători în binele din noi înşine s-au dovedit a avea picioare de ceară. Omul care s-a hotărât să-l dea la o parte pe Dumnezeu şi să-şi ia viaţa în propriile mâini cade în aceeaşi greşeală, abuzează acelaşi ‘bine’, un abuz al adultului responsabil.
Renunţând la Dumnezeu, omul s-a descotorosit şi de sinonime: bunătate, frumos, iubire, fericire. A împins în faţă urâtul, ca pe o dezmeticire, ca pe o sabie a lui Damocles, dar a ajuns să se îndrăgostească de tăiş. Acum se plânge de singurătate, de relaţii eşuate, de ţopârlănie, de minciună şi agresivitate sexuală. Omul a distrus iubirea pentru că iubirea e muncă grea, iar acum doar săracii planetei mai asudă, noi, restul, ne descurcăm din hârtii şi tastatură. Accentul s-a mutat pe sex şi gratificarea facilă. Ziarele, revistele au rubrici permanente de sfaturi, sugestii, zen-ificări. Sufletul şi-a dat sufletul, a rămas doar un cuvânt frumos, bun ca mijloc de manipulare, asociat de nădejde în scop lucrativ. Acum sunt atâtea meserii dedicate grijii pentru acest gol încât oricine poate considera că a pus o cărămidă la înălţarea acestui nou soi de biserică.
De ce am ucis iubirea cu pietre? Dintr-un narcisism susţinut fizic şi mental. Bietul domnişor Werther al lui Goethe ar ademeni astăzi agresori şi ar stârni hohote de râs. Pentru că unii nu mai au răbdare nici cât paharul acela de băutură sau o cafea, violurile nu par să-şi fi dărâmat biserica, hărţuielile şi schimburile sexuale, în perspectiva unor avantaje, încă strâng bani la intrare. Nu pot spune că m-a dezamăgit campania #metoo în România, a descris exact impactul internaţional, dar pe româneşte n-a spus nici pâs, nici fâs. Noi, care bârfim viaţa oricui, de dimineaţă până seara, public, ne-am scuzat, ascunzându-ne după promovarea câtorva agramate în politică şi egalitatea tradiţională moştenită de la coana Leana.
Odată cu dragostea a murit şi ruşinea, ne crăcănăm dorinţele pe unde apucăm. Arta, ca şi femeile, umblă în fundul gol, lăudându-se că e acoperită cu emancipare şi erudiţie în stare latentă de perfecţiune. Perfecţiunea urâtului. Am trăit s-o aud şi pe asta! Şi nu e nici măcar un caz de vis al unei nopţi de vară al unui viermişor flămând, ci dorinţa fluturelui de a renunţa la aripi pentru a arăta lumii omida care a fost. Literatura care mai adună bani de la cititori ne desfată cu toate amănuntele, nimic nu mai e lăsat în umbră, nimic de ghicit, nimic de căutat, totul e împins pe tavă, la vedere. Pictura a fost aceea care a păstrat până acum proporţia între lascivitatea frumuseţei trupeşti, de exterior şi aura celei intuite, interioare. De când au apărut reţelele sociale, cu scuza dragostei de artă, ne administrăm unii altora 20-30 de nuduri pe zi. Dacă altădată îmi făceau pielea să ardă, sufletul să cânte, acum s-au asimilat cârpelor atârnate de pereţii bucătăriei, pe care în copilărie le citeam de la supă până la desert. Au devenit ele însele supa aceea servită zilnic care pedepseşte pofta prin saturaţie. Părerile personale fac din mine o anacronică, o frigidă. Da, gustul realităţii impuse de ceilalţi a ucis în mine dorinţa. Odată cu generaţia mea, babetele de 50 de ani, va dispare şi ultima încăpăţânare a ruşinii. Bărbaţii nu recunosc o astfel de slăbiciune. Feminismul a fost nevoit să cumpere arme, lupta s-a înteţit, dar nu s-a terminat. Dar sub ploaia de gloanţe femeile şi-au pierdut propria identitate şi nu s-a semnat încă un tratat de pace. Viitorul va fi unisex. Sau poate, cine ştie, din adâncul mizeriei noastre va răbufni, donquijotesc, curiozitatea de întoarcere la suflet, la iubire. Poate cineva îi va găsi pe Shakespeare, pe Marquez, pe Rebreanu, pe Eminescu şi omenirea se va scutura de lene. Poate între timp săracii planetei, truditorii de azi, se vor îmbogăţi şi ne vor angaja urmaşii, ultrailuminaţii, iar timpul îi va da dreptate lui Malraux, instaurând o a doua domnie a religiei. O religie a adevărului şi a demnităţii.
Dragoste nu mai există, deşi e o inflaţie a termenului în viaţa de zi cu zi. Pragmatici, i-am conferit sexului aceleaşi valenţe. Azi e ceva normal să ai 6-7 căsnicii sau 6-7 copii cu diverşi parteneri. Trecem prin relaţii cu viteza speed-date-urilor. În caz de plictiseală ni se propun schimburi de parteneri sau sex la nimereală, petreceri aranjate pe întuneric, pentru descărcări de tensiuni ale terminalelor trupeşti. Pentru cei fără bani, scrupule sau sofisticăreală e încă vie opţiunea violului. Copiii de azi sunt sclavii tabletelor şi ai televizoarelor. Pentru că formatul ieftin de emisiune ţine multe televiziuni în viaţă, în timpuri în care presa scrisă horcăie pe ultimul drum, iubirea e ridiculizată în prime-time. S-au scornit tot felul de formate cu prime întâlniri aranjate, alegeri de parteneri în direct, insule ale îndrăgostiţilor unde este vânată căderea în păcat, alegeri de mirese, prostituări de circumstanţe regizate de burlaci. Acesta e genul de relaţie pe care îl lăsăm moştenire copiilor noştri.
Mulţi cred că raţiunea pură exclude iubirea. Iubirea, lupta cu iubirea sunt combustibilul marilor idei, marilor transformări. Noi nu i-am acordat nici măcar dreptul la o metastază, am decapitat-o şi nici măcar nu am îngropat-o. Aceeaşi corbi se vor înfrupta şi din trupurile noastre.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s