Veşti bune

Image result for funny pigeon

Am în curtea casei o tufă. Înaltă de vreo 15 metri. Lawson Cypress şi Thorpe tree, cam aşa îi cheamă pe gemenii mei, căci deşi tufa e un clopot imens, e de fapt mariajul a două conifere, care s-au iubit până la asimilare. Vecin cu grădina mea e un spaţiu verde, care-mi propteşte în gard un şir de copaci ce înfloresc luxuriant, cu miros melifer, devastator în primăvară. Acolo, pe ramurile alea cu apartamente de lux, se strâng toate cântătoarele cerului, dacă le las seminţe, şi vecinii mei o fac, ne cântă şi încântă şi fără dirijor. Păsăruicile alea sunt virtuoze, dive. În clopotul coniferelor mele se ascund timizii. Interiorul e rămuros, un lanţ de hrube, exteriorul e bogat, umbros, punând frunze verzi pe ochii întunericului. De acolo, de multe ori, răzbat certuri conjugale. Nu ai cum să vezi protagoniştii, deşi ca şi în cazul apartamentelor cu pereţi subţiri, de la bloc, auzi toate detaliile, reproşurile. Alteori vine câte una numai ca să se plângă.
Se spune că de Buna Vestire cântă pentru prima oară în an cucul. O fi cântând, la petrecerea meliferelor! Ieri am ieşit să întind nişte rufe la uscat. Era un ochi de soare şi un suflet de vânt, era şi frig, dar gestul contează! Face şi primăvara ce poate, noi oricum nu suntem niciodată uşor de mulţumit. Aproape că mi-au sărit cârligele din buzunar. Din clopot răzbătea, nu un dangăt, ci o mârâială, ca de câine rămas fără stăpân. Am schimbat câteva vorbe într-un fel de piţigăială, aşa cum ne prostim când vorbim cu copiii, să-l ogoiesc. Nu zburase niciun câine până acolo sus, era un guguştiuc, rămas în frig, suferind probabil de amigdalită. Niciodată nu am mai auzit un tril atât de afon de la vreo pasăre, de la mine da, când îmi dau întâlnire cu muzica preferată pe youtube. Poate altora le cântă cucul, la mine în familie arborele genealogic e plin de guguştiuci.
După ce a murit bunicul meu, s-a instalat, comod, în viaţa noastră un guguştiuc. E drept că nu era afon, că altfel bunicul meu, un bas veritabil, l-ar fi muşcat de cap, precum a fost înnebunit de impuls şi Ozzy (Osborne, Black Sabbath). Mânca din palma bunică-mii, îi găseam stând de vorbă, la geam, când veneam de la şcoală. Îl strigam George, ca pe bunicul, sau Ghiţă, când avea chef de giumbuşlucuri, că făcea tot soiul de prostii: se lăsa pe-o parte, se dădea peste cap, bătea cu ciocul în geam să ne cheme la joacă, mai dădea şi câte o tură de bucătărie, ciugulea prăjituri. Se spune că de câte ori pierzi pe cineva drag, un alt suflet se inserează în viaţa ta, uneori e atât de mic, încât nici nu-l vezi. Scriu şi mă uit pe geam şi guguştiucul meu mârâie şi dă vina pe primăvară …
Mai citesc că de Buna Vestire trebuie să te dezbraci de iubirea lumească, lăsând loc doar pentru iubirea pentru Dumnezeu. Atunci a primit Maria vestea că va fi mamă. Chiar nu vede nimeni ce absurd sună? Fără iubire lumească Creaţia lui Dumnezeu s-ar fi stins, ar fi dispărut. Biblia e plină de ‘fapte extreme’, tocmai pentru a nu pune capăt vieţii pe pământ. Procrearea e din ce ştim noi, nu din ce visăm, un act de iubire lumească. Nu ştiu ce călugăr, retras, refuzat de iubire, încrâncenat, a amestecat cu cuvintele Domnului frustrarea lui personală şi a interzis, când i-a căzut lui bine, dragostea pentru celălalt. Dumnezeu e iubire, dragostea lumească îi sărbătoreşte Creaţia, o glorifică. Abstinenţa ar însemna, de fapt, un afront adus Creatorului. Iubiţi-vă deci, nu e niciun păcat acolo! Dumnezeu nu a cerut niciodată aşa ceva, aşa cum nu a cerut nici basma obligatorie când intri în biserică sau fuste şi nu pantaloni, pe buric femeiesc. Nu vă mai preocupaţi atât de mult de trup şi de prostii ieftine, iubirea, Dumnezeu, dacă vreţi, dacă aveţi nevoie, sunt în suflet. Acolo ar trebui să fie un loc primenit, frumos.
Mulţi mă întreabă cum de toate mi se întâmplă numai mie, cum de sunt martora atâtor întâmplări, atâtor poveşti. Pentru că văd, nu ţin ochii închişi. Văd şi furnica, şi muntele, şi le scriu povestea chiar şi atunci când plâng, pentru că e frumoasă. Lumea e aşa cum o vede fiecare, poate că nu e şi adevărul tău, dar pentru mine viaţa vorbeşte şi nu vreau să pierd niciun cuvinţel

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s