Închisoarea luceafărului

Image result for Eminescu

Există un Eminescu al uşilor închise. Un Eminescu care ni le închide în nas. Unii caută ferestre sau vin cu toporul, hotărâţi să-l tragă afară, să-l amestece în cotidianul spoit şi vulgar. Şi Eminescu şi prietenul lui, Creangă, au pus pe hârtie cuvinte cărora le stă bine în şoapte, poate au făcut-o din amuzament frăţesc, poate frustraţi în iubire, căci minţile flămânde sunt veşnic înşelate în iubire, sau poate protestau sufleteşte împotriva marginalizării şi a invidiei, împotriva răutăţii şi a trădării.
Nu ne naştem proşti, răutatea şi ignoranţa ne fură viaţa, lăsând în urmă proşti.
Eminescu a închis demult uşile, sămânţa lui, românească e ocrotită, să rodească în întuneric, căci Dumnezeu i-a strigat, iar el a făcut lumină. Şi nu e de ajuns că ‘prietenii’ şi contemporanii s-au repezit să-i stingă lumânarea, dar şi noi, cei încolţiţi în lumina lui, îl tragem în izmene, ajustându-l la înălţimea noastră. Există un Eminescu al uşilor închise, păstrătorul inimii României, în căuşul toracelui său sanctificat.
Ar fi atât de uşor să ne lipim urechea ca să-i simţim răsuflarea caldă de dincolo de uşi, dar noi ne înarmăm cu topoare şi ne prostim în luări de cuvânt!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s