Prinţ şi broscoi (3.04.2015)

Image may contain: 1 person

– Luluţa, prinţesa tatii, tăticu’ se duce la spital, să-i aducă acasă pe mama şi pe prinţisor. Tu stai cu bia. Să fii cuminte, da?
– Da, tati.
– Luluţa, citim o poveste? 
Bia mă aşeză pe unul din cele două şezlonguri gemene din grădină şi începu să răsfoiască cartea de poveşti.
– Ce poveste vrei să-ţi citesc?
– Una cu un prinţ. Mama are un prinţ, şi eu vreau să am un prinţ!
– Mama are şi prinţ şi prinţesă. Luluţa, tu ai să fii întotdeauna prinţesa mamii, a lui tati, a mea şi a lui biu, tu ai deja o împărăţie.
– Vreau un prinţ, poţi să-mi găseşti tu şi mie un prinţ? Oamenii mari pot să facă multe, multe. Poţi să-mi faci un prinţ?
– Pot să-ţi spun o poveste cu un print, Prinţul-Broscoi.
– Bâh, Prinţul-Broscoi? Vreau un prinţ frumos, bia, un prinţ frumos, cu sabie de argint!
– A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti, a fost odată o prinţesă …
Şi uite-aşa a început bia să depene povestea prinţesei care cu un simplu sărut a transformat un broscoi înfricoşător într-un prinţ de poveste. Cu ochii închişi, îmi imaginam că eu eram acea prinţesă, iar prinţul era numai al meu.
La un moment dat am auzit paşi şi, printre gene, am vazut-o apropiindu-se pe naşa mea. Când voia, era şi zână bună.
– Reta, am venit să-ţi ţin de urât.
– Bine că ţi-a dat prin cap, Anică, mă duc să pun de cafea, hai, să-mi povesteşti ce mai e prin târg. Fata a adormit, stai să pun o păturică pe ea, să nu dea frigul până ne întoarcem de la bucătărie. Naşa a urmat-o spăşită, nu-şi adusese bagheta magică …
După ce au plecat înspre casă, m-am dat jos din şezlong şi am luat-o spre fundul grădinii. Grădina casei dădea în lunca râului şi tata o ţinea mereu ferecată. Miş-Maş, motanul cu blană de cărbune, se ţinea după mine.
– Domnule Motan, trebuie neapărat să ajung la râu, îl caut pe Prinţul-Broscoi!
– Miau, miau.
– Dacă ai putea să mă ajuţi să deschid portiţa…
Miş-Maş s-a prelins pe lângă gard până a găsit o despărţitură între şipcile de lemn şi a trecut, frecându-se miorlăios, de partea cealaltă. M-am luat după el, printre straturile de castraveţi ale mamei, am ruptul unul, să am ce dumica pe drum şi m-am strecurat printre uluci. Miş-Maş dispăruse. Am ţinut calea dreaptă, spre râu. Mai la vale de grădină m-am întâlnit cu două raţe.
– Doamnelor Raţe, mă duc la râu, să-mi caut un prinţ. Aţi întâlnit, cumva, în călătoriile mătăluţelor, vreun prinţ?
– Mac-mac, mac-mac-mac.
Doamnele Raţe s-au burzuluit la mine, ba chiar au încercat să mă ciupească!
– Sunteţi nişte rele! Nu vă iau cu mine la râu, sigur o să vă repeziţi să mâncaţi Prinţul, când am să-l găsesc! Sunteţi nişte doamne foarte, foarte rele, ca Baba Perla, care a înecat mâţii mici. Am văzut-o pe geam cum îi împingea în găleată! Da, sunteţi rele ca Baba Perla!
În apropierea râului tot felul de gâze începuseră să-mi dea roată.
– Gâzelor, zburaţi departe, dacă îl găsesc pe Prinţul-Broscoi, o să vă pape pe toate! Fuga-fuga! Cum oare să-l strig pe prinţ? Oac, oac, oac, o prinţesă şi-un brotac!
Din tufişuri răzbăteau orăcăieli, am luat-o într-acolo. Şi numai ce îmi sări peste picior o broscuţă mică, verzulie! Cum întindeam mânuţa, s-o prind, sărea mai departe. Am început să alerg după ea, povestindu-i că eram în căutarea unui prinţ, trebuia să-l găsesc repede-repejor! Nu apucasem s-o conving să-mi prezinte unul, când m-a găsit bia şi m-a tras în braţele tremurânde. Naşa aproape că-şi dădea suflarea, pe urmele ei.
– Doamne, Luluţă, ne omori cu zile, era să facem infarct! Cum de ai reuşit să ieşi pe poartă?
– Miş-Maş a făcut o şmecherie pentru mine! Bia, am găsit un Prinţ-Broscoi, dar nu vrea să vină acasă, cu mine …
Am început să plâng. Bia mi-a mângâiat oftaturile mici.
– Luluţa, un prinţ e o mare responsabilitate. Trebuie să-l hrăneşti, să ai grijă de el, în fiecare zi. Hai, mama ţi-a adus deja un prinţ, acasă!
În lunile care au urmat mi-am dat seama că nu-mi doream absolut deloc un prinţ. Plângea zi şi noapte, trebuia să umbli cu sticla de lapte după tine şi să-i spui o mulţime de poveşti, ca să adoarmă. Era frumos, dar nu vorbea deloc, ţipa, în schimb, din orice.
Nu mai voiam să am un prinţ, voiam o tărăboanţă, cu care să mă plimbe tata prin grădină.

Reclame

Un gând despre “Prinţ şi broscoi (3.04.2015)

  1. Atat de frumos si sugubat scrieți! Ma delectez mereu cu aceste povești. Cred ca ar putea face parte de minune dintr-o cărticica de povestiri frumos ilustrată.
    O zi frumoasă va doresc!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s