Recviem pentru baba Leanţa, care nu ştia să primească (4.04.2015)

Baba Leanţa locuia la marginea satului, aproape de malul apei, într-o casă care se minuna de una singură că nu căzuse în genunchi. Nimeni nu ştia mare lucru despre babă. Vorbea doar cu caprele, avea două, şi cu o mâţă jigărită, pripăşită pe lângă casa ei. Curtea plină de bălării şi perdelele groase de la geamuri ţipau în gura mare: ‘Căraţi-vă de aici, n-am chef să văd pe nimeni!’. Copiii din sat erau ameninţaţi de mici, dacă nu erau cuminţi şi nici nu aveau de gând să se facă oameni de treabă, vor fi fost trimişi Babei Leanţa, după care, spre seară, li se spunea povestea a doi pui de nemţi şi-o Mumă a Pădurii, gata să-i frigă în cuptor, ca să nu mai existe nicio îndoială. Unii, mai curajoşi, se apropiau de gard, aruncând cu pietre, din poartă, dar dispăreau cuprinşi de friguri când baba apăsa îe clanţă sau ridica colţul perdelei.
Babele mele o vizitau o dată la două săptămâni. Mai întâi le spurca bine, că de ce au venit. Apoi privea lacom spre coşul cu mâncare. Abia la sfârşit începea tânguiala.
– Aileu, smântânî din aiasta acră, nu-mi plaşi! Di la ouă mă doari ficatu’, iară barabuli am di astă toamnă. Unt nu-mi trebi, pentru bumboani n-am dinţi, am sî dau tăt la capri. Am zâs cî n-am nevoie di ninica? Am zâs! Ci tot viniţi? Şî săpun din aceala cari puti urât, di la ruşi, nu-i aşa? Ie-l înapoi! Lasă oleiu’, îi îndoit cu apî, da’ macar ung uşa, cî tari mai scârţâie …
– Bre, Leanţă, nu ni aşteptam noi la bogdaprosti, da’ ti faci din ci în ci mai afurisâtă. Stai aicea sângură, ca cucuveaua şî blăstămi lumea digeaba. Nici moş Tăgârţă nu-ţi mai dă târcoali. Şî moartea sî temi di tini, bre!
– Ian işâţi afară, spurcatilor, viniţi cu oleacă di făină şî gata, vă trezâţi la voi acasă! Afară!
– Vezi cî ţ-o trimis popa un colac, poată ţî sî faci dor de ducă, cî spării şî copchii!
– Ai dracului di încheliţaţi, voi îi trimitiţi sî arunci cu chetre, ştie baba.
– Ştim cî nu ieşti chiar aşa ră, fata o zâs că i-ei lasat napolitani pi cerdac.
– Fata poa’ sî vină, da’ numa’ când vreu eu, cî după aceea sî învaţă şî-mi strâcă socotelili.
– Ci socoteli, bre? Numeri caprili şî cheptini mâţa?
– Treaba me ci scarchin, ia caraţî-vă, cî dau păduchii pi voi, şî data viitoari sî aduceţi nişti peşti, tare ni-i dor di nişti peşti cu mujdei di usturoi. Da’ sî hie proaspăt, din aceala prins di Ghiţă, di la apă, caras … sau cum îi zâci, cî ultima oară când ni-aţi adus era împuţât.
– Te-i ramolit, Leanţă! Tăt îţi puti, tăt ţî sî acreşti în gură … Ţî-s moi posmagii?
– Işâţi afară! Iaca, vini fata … Mă duc sî-i las nişti pufarini pi cerdac.
– Mai ghini vorgheşti cu ie olecuţă, vezi cî ţ-o făcut un desen, draga di ie, nu ştie ie ci scorchie ieşti, macar n-o spărie …
– Doamna ţaţa Leanţa, te-am desenat şî pi matali, şî caprili, şî mâţa. Etete!
– Stai ca muta, zî, bre, ceva! o înghionti, între coaste, Lina.
– Ci sî zâc? Io nu ştiu sî vorghesc cu fetili, n-am mai văzut una di când ni s-o spart oglinda, amu vreo cinzăci di ani.
– Bre, Leanţă, dacă n-ai fi aşa comică, zău dacă ţi-am mai calca pragu’! Hai, Liliană, lasă-i desenu’ babii, sî şî-l bage sub pernă, înhaţă pufarinii, cî asta rar dă ceva digiaba, şî fuguţa acasă, sî nu luăm râie!
– Fir-aţi ali dracului di şontoroage, sî nu vă mai prind pi la mini pin ogradă, cî vă fărm capu’!
Baba Leanţa s-a stins de Izvorul Tămăduirii. Babele s-au ocupat de înmormântare. În drum spre cimitir, coşciugul s-a răsturnat din căruţă, speriind tot satul şi dându-i popii un ghiont de palpitaţii. Caii au nechezat a sfârşit de lume, copiii au prins a juca ţonţoroiul în jurul colivei şi, profitând de neatenţia bătrânilor, au furat toate zaharicalele din pomul cu pomana mortului. La groapă, popa a scăpat sticla de vin în coşciug, de tare ce-i tremura mâna. Când s-a terminat toată tevatura, tot satul s-a plânse de coliva prea acră şi de dureri de burtă, ţaţa Valeria, colivăreasa, scăpase prea multă zeamă de lămâie şi fusese zgârcită la zahăr. Pe mormânt a răsărit, de nicăieri, o tufă de trandafiri, plină de ţepi şi cu flori puţine. Pe cruce, un copil obraznic a scrijelit: ‘ Ia mai căraţi-vă de aici şi pupaţi-i în cur şi pe alţii! Maica Domnului s-o ierte! (dacă mai poate, că şi la ea lista e lungă).

 

No automatic alt text available.(Google search)
Reclame

3 gânduri despre “Recviem pentru baba Leanţa, care nu ştia să primească (4.04.2015)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s